„Speculaţiile” despre vama moldovenească, sau unde se pierd, totuşi, milioanele? (partea I)


Încă din seara de Crăciun de 24 decembrie 2009, când Guvernul Filat-1 şi-a făcut cadou sie şi ţării un nou director general la vamă, societatea civilă a reacţionat critic la această numire în funcţie. Nici nu putea Guvernul să se aştepte la altă reacţie şi înţelegem de ce dacă ne uităm peste CV-ul „licenţiatului în drept” Tudor Baliţchi, cum l-a prezentat premierul în cadrul şedinţei de guvern. Înainte de funcţia de general la vamă acesta s-a ocupat cu ce vrei numai nu cu management în serviciul public sau finanţe publice.

Să nu uităm că statul Republica Moldova este finanţat în proporţie de 70% din veniturile bugetare administrate de vamă, respectiv nu este deloc stranie atenţia societăţii civile, care tradiţional este ascuţit îndreptată spre activitatea acestei instituţi, care de prin 1994 încoace se tot bate cu poliţia şi justiţia pentru locul 1 în topul celor mai problematice instituţii modloveneşti. E logic, nu putem vorbi de o bună finanţare a statului, dacă instituţia responsabilă în modul principal de colectarea acestei finanţări funcţionează problematic şi mai ales dacă este administrată de o persoană cu nişte competenţe şi reputaţii dubioase. Chiar şi premierul Filat, alături de alţi exponenţi ai partidului său, înainte de 2009 fiind în opoziţie faţă de guvernarea de la Chişinău a criticat copios vama moldovenească, demascând scheme frauduloase de monopolizare a importurilor şi exporturilor, evaziuni fiscale, etc. Presiunea permanentă a societăţii civile a şi făcut probabil ca guvernarea precedentă să schimbe de trei ori conducerea vămii, pe motiv de deficienţe în activitate şi insuficienţă în combaterea corupţiei şi fenomenelor negative, care lasă rezerve în buna finanţare a bugetului de stat din venituri vamale.

Nu e foarte clar de ce, însă nici un guvern de până la 2009 nu a reacţionat atât de bolnăvicios la criticile aduse Serviciului Vamal, cum a făcut-o dl Filat, deja din postura de prim-ministru. Poate de asta că domeniul guvernamental al vămii fusese repartizat PLDM conform algoritmului AIE 1 şi AIE 2 şi premierul a interpretat întodeauna în context politic criticile aduse activităţii organelor vamale. Interpretarea ar fi că dacă se critică un domeniu administrat de un exponent al partidului, înseamnă că se critică de fapt partidul. Respectiv, toate acuzaţiile de incompetenţă şi corupţie aduse vămii moldoveneşti de societatea civilă, mass media naţională şi străină, de la 2009 încoace au fost interpretate de către Guvernul de la Chişinău drept „speculaţii”, delete-ate şi aruncate în lada cu gunoi.

Ei bine, Guvernul nu şi-a putut permite să califice drept „speculaţii” criticile aduse recent organelor vamale de la Chişinău de către înalţi demnitari ai Comisiei Europene şi Fondului Monetar Internaţional. Amintesc, că la 2 noiembrie curent, Nikolay Gueorguiev, şeful misiunii FMI pentru Republica Moldova, a anunţat acordarea unei noi tranşe de cca 77 milioane USD, sub remarca şi solicitarea unor eforturi suplimentare din partea Guvernului de la Chişinău pentru excluderea discrepanţelor evidente dintre nivelul veniturilor fiscale şi vamale şi creşterea PIB-ului. Cu alte cuvinte, FMI-ul remarcă ineficienţa administrării vamale şi fiscale, deoarece creşterea importurilor şi exporturilor nu se reflectă în aceeaşi proporţie în creşterea veniturilor înacasate în bugetul de stat de vamă şi fisc.

De data asta premierul Filat, aidoma unui elev prins în faţa clasei cu tema nepregătită, a recunoscut existenţa problemei şi a promis că politica vamală şi fiscală vor fi prioritare în anul 2012, adică „pentru mâine se va pregăti mai bine de lecţii”. Deşi, practic Gueorguiev a zis cam aceleaşi „speculaţii”, pe care deja de 2 ani le tot trâmbiţează societatea civilă şi mass media. Să înţelegem că Vlad Filat în sfârşit a înţeles problema, sau elementar nu a fost în măsură să acuze creditorul Guvernului că se lansează în speculaţii? Indiferent de răspunsul la aceste întrebări, s-a recunoscut existenţa problemei.

Deci, haideţi să vedem cât de gravă este problema, sau ce a avut în vedere de fapt FMI-ul? Voi lua ca bază câteva cifre constatate în Hotărârea Curţii de Conturi nr.61 din 26 septembrie 2011 Privind raportul auditului veniturilor publice administrate de către Serviciul Vamal în anul 2010, astfel încât să fie exclus caracterul speculativ al acestora, amintindu-vă şi faptul că administrarea Curţii de Conturi este realizată în prezent de asemenea de un exponent al partidului de guvernământ.

Conform raportului sus-menţionat, importurile în Republica Moldova în anul 2010 au însumat în total 3970,8 mil. USD, cifră care înregistrează o creştere de 519,2 mil. USD, sau cu 15% comparativ cu anul 2009, iar exporturile în anul 2010 au însumat în total 2029,5 mil. USD, ce denotă o creştere cu 312,3 mil. USD, adică de 18,2 % faţă de anul 2009.

Respectiv, conform datelor aceluiaşi raport, PIB-ul a constituit în anul 2010 71849,2 mil. MDL, care denotă o creştere cu 11419,4 mil. MDL, sau cu 15,89% comparativ cu anul 2009. Ponderea veniturilor bugetului de stat administrate de Serviciul Vamal în Produsul Intern Brut au constituit în anul 2010 9750,3 mil. MDL, fiind constatat un spor de 2035,4 mil. MDL, adică de 26,4% comparativ cu anul 2009, influienţat de majorarea cotelor accizelor, inclusiv la importul produselor din tutun, carburanţi, automobile, etc., cu suma de 390,5 mil. MDL.

Şi aici atenţie: ponderea veniturilor vamale a constituit în 2010 13,6 % din PIB, comparativ cu anul 2009 s-a înregistrat o creştere a ponderii veniturilor vamale în cuantum de doar 0,8 %, iar comparativ cu anul 2008 se constată în mod paradoxal o scădere a acestei ponderi cu 1,8%, pe fundalul creşterii PIB-ului în 2010 atât comparativ cu 2009, cât şi cu 2008. Şi culmea e că suntem pe domeniul finanţelor publice şi aici nu e ca în politică, unde „2+2 nu fac întotdeauna 4”, cum obişnuiesc politicienii de la Chişinău să zică…

Deci, aceasta este constatarea care a şi îngrijorat FMI-ul probabil: creşterea economică în Republica Moldova nu se reflectă în creşterea veniturilor adminstrate de către vamă, fapt ce denotă probleme clare de capacitate administrativă a vămii de a-şi îndeplini atribuţiile, context în care statul este nevoit să ceară ajutorul FMI pentru compensarea acestei ineficienţe.

De ce sumele care ar trebui să fie administrate de către vamă nu ajung în bugetul de stat şi unde totuşi ajung ele? Nu sunt întrebări retorice! În domeniul vamal 2+2 fac întotdeauna 4!

(Va urma)

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: