Spulberarea ultimului mit al „poveştii de succes”. „Cine iese ultimul din ţară, E rugat să stingă şi”… televizorul!


Sărăcia noastră ne omoară,
De atâta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?

Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atâta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii…

Adrian Păunescu

Aseară, în timp ce urmăream una din emisiunile din prime-time de la unul din canalele TV de la Chişinău, mi-a fost înfrântă într-un sfârşit încăpăţânarea cu care mai speram în „povestea de succes” Republica Moldova.

Din 2009 încoace, politicienii din AIE atunci când îşi dau seama că nu pot trece în revistă nici o realizare a guvernării lor pe plan socio-economic, ne consolează cu singura lor realizare, timp de 2 ani de zile, care ar face diferenţa între ţara condusă până în 2009 de PCRM şi cea călăuzită de AIE: libertatea de exprimare şi liberalizarea mass-media. Şi Bruxelles-ul, şi Washington-ul în permanenţă se tot agaţă de această unică performanţă sesizabilă a AIE, pentru a ne încuraja să menţinem parcursul şi guvernarea. Poate de asta că atunci când vorbeşti de libertatea presei nu e necesar să argumentezi prin cifre, ca în cazul locurilor de muncă deschise, salariului mediu pe economie, coraportului între coşul minim de consum şi pensii, preţului la medicamente, carne sau unt.

Cu adevărat, unul din sloganele scandate de tineri la 7 aprilie 2009 a fost „Nu minţiţi poporul cu televizorul!”, iar sugrumarea şi subjugarea mass-media se pare că a fost unul din catalizatorii revoltei tinerilor. N-au cerut bani tinerii la 7 aprilie, ci libertate! Probabil de asta, că întregului popor i se acriseră maţele de aceleaşi feţe la „nit” şi televiziunea publică, care putea fi calificată „publică” doar în contextul finanţării acesteia de la bugetul de stat, de ziariştii din presa scrisă care „omorau”, aidoma killerilor la comandă, de atacurile la serverele portalurilor de ştiri din internet.

Ei bine, în 2009 – 2010 am avut un blitz cu lansarea la Chişinău a canalelor TV de ştiri, pe care vroiam cu toţii chiar să le credem investiţii străine şi chiar parcă simţiserăm cu toţii o îmbunătăţire a stării de lucruri.

Dar euforia a durat prea puţin pentru ca societatea să poată simţi cu adevărat această schimbare. Şi prea puţin pentru ca cea de a 4-a putere din Moldova, presa liberă şi independentă să-şi îndeplinească rolul său în democratizarea societăţii. Politicienii din AIE, sau cel puţin unii din ei, s-au dovedit a fi nu mai puţin pofticioşi decât predecesorii lor de la guvernare în ceea ce ţine de PR şi dorinţa de a se crampona de fotoliile guvernamentale. O fi fost de vină şi frecvenţa ciclurilor electorale, sau banala goană după dragostea poporului. Şi dacă a devenit clară impotenţa cronică de a merita această dragoste prin rezultate concrete ale guvernării, unica pârghie pentru a obţine această afecţiune au devenit tehnologiile artificiale de laborator. Or, sapa şi hârleţul acestor tehnologii sunt instrumentele de PR şi tehnologiile de manipulare cu opinia publică. Ei, iată aici şi le fac din ochi politicienilor mijloacele de informare în masă, atât TV, radio, presa scrisă, sau mass-media electronică.

Aşa ori altfel, în nici un an de zile am ajuns să privim la unul din noile canale de ştiri seriale în desen animat cu „Bugs Bunny”, iar altul la câteva luni de la lansare a început să lase loc de speculaţii gen care din oligarhii de la Chişinău trage sforile acolo. Şi dacă la investiţiile „străine” e aşa stare de lucruri, nu poate fi decât foarte clar în ce stare se află investiţiile naţionale.

OK, la posturile publice avem alte feţe, dar nu ştiu cum se face că se repetă cam aceleaşi, cu aceeaşi frecvenţă ca cele de până la 2009, avem acelaş „nit” privat, „liber” şi „independent” dar… dacă până acum doi ani aveam unul singur, acum avem o sumedenie de… „nit”-uri. Şi cel mai curios fapt e că toate „nit”-urile, cu excepţia probabil a celui autentic, sunt şi guvernamentale, şi în acelaş timp de opoziţie. Şi m-aş bucura să fi fost ultima constatare din cauza libertăţii editoriale, însă contextul pare a fi din păcate cu totul altul.

Toate sursele mass-media, cu foarte puţine şi mici excepţii, sunt pro-guvernamentale, susţinând devotat unul din partidele din garnitura guvernamentală şi totodată fiind în mod paradoxal în opoziţie faţă de alte partide din aceeaş garnitură! Într-un mod nu mai puţin paradoxal politicienii de la guvernare tot boicotează unele canale TV şi acceptă cu plăcere „pupincurismul” la altele. Asta e formula şi se pare că alta nu-şi are şi nici nu-şi va avea locul prea curând pe piaţa media de la Chişinău.

Şi dacă noi, cei de la Chişinău, mai găsim timp să răsfoim ore întregi pagini web, care din care mai „libere” şi „independente”, pentru a „lipi” o aplicaţie cu o opinie cât de cât obiectivă, atunci sărmanii moldoveni de la ţară, cărora le rămâne după munca în câmp jumate de oră pentru a mai vedea la cele 4-5 canale TV accesibile ce se mai face prin ţară… vai şi amar de capul şi creierii lor!

Această constatare şi mi-a înfrânt aseară încăpăţânarea de a mai crede în poveşti, chiar dacă şi sunt ele „de succes”. Nu de asta că n-aş vrea, însă elementar nu mai am de ce mă agăţa… Nu ştiu cum se vede această situaţie de la Bruxelles sau Washington, însă la Chişinău această constatare pare una foarte tristă şi deziluzorie, faţă de unica performanţă a celor 2,5 ani de guvernare liberal-democratică la Chişinău.

P.S. Generaţia „7 aprilie”, cine iese ultimul din ţară, sunteţi rugat să stingeţi şi… televizorul!

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: