Cazul Brega vs Privesc.eu. Efectul de gloată şi cruciada împotriva lebedelor negre.


De mai multe ori m-am prins la gândul, că deşi moldovenii cu o emisferă a creierului vor „în Europa”, cu cealaltă jumătate urăsc tot ce e legat de această „Europă”. Vor integrare în UE, însă fără de legile şi valorile, fără de care este imposibilă această integrare!

Spre exemplu, vor să aibă un job bine plătit, dar să nu aibă în calitate de coleg un om de altă rasă. Să meargă în transport civilizat, însă să nu stea alături cu un om de altă orientare sexuală. Să meargă cu buzunarul plin de bani într-un magazin cu mărfuri calitative, însă în care să nu aibă voie să intre şi cei de o altă religie. Să construiască o casă, să educe un copil şi să sădească un copac, dar numai el să le poată face pe toate ăstea, alţi oameni care nu sunt sau gândesc ca el să n-o poată face. Să ctitorească biserici, dar doamne fereşte să fie alături vreun lăcaş de cult neortodox! Să ţipe în gura mare tot ce şi cum îi trece prin cap, însă nu dă doamne să deschidă gura cineva care are o altă opinie decât dânsul. Şi decât să reuşească toate ăstea cu toţii, şi el şi alţii, mai bine nici unuia nimic!

Săptămâna asta am asistat cu toţii la începutul unei adevărate cruciade. Nu ştiu dacă participanţii la ea au identificat foarte bine cu cine luptă şi de ce, însă am rămas uimit de numărul de „ostaşi” care s-au înrolat cu ardoare în această luptă, chiar dacă mulţi din ei nu înţeleg sărmanii nici despre ce e vorba şi nici pe ce lume trăiesc. Mă refer la cazul Brega vs Privesc.eu. A început totul cât se poate de banal. Pe chat-ul unei pagini web, autorizate pentru a activa pe piaţa mediatică din Republica Moldova, de mare audienţă de altfel, Oleg Brega a fost atacat cu expresii necenzurate de către alţi utilizatori ai aceleiaşi pagini. Dincolo de faptul că aceste expresii au atacat normele morale, ele au un conţinut discriminator la adresa homosexualilor şi care instigă la ură şi violenţă în privinţa minorităţilor, elemente de fapt care atentează la ordinea publică.

În mod normal, Oleg Brega a solicitat scuzele de rigoare pentru ofensele aduse sie şi pentru tolerarea de către administratorii site-ului a unui discurs de discriminare şi ură faţă de persoanele cu orientare sexuală netradiţională. Şi sunt sigur că n-a făcut-o pentru el, din interes mercantil sau pentru a ataca colegii săi de breaslă. A făcut-o pentru a da un exemplu societăţii moldoveneşti, care este una cu probleme foarte grave la capitolul valori democratice şi toleranţă.

Şi aici atenţie: administratorii paginii web, în loc să recunoască gafa propriilor moderatori, care n-au reuşit să-şi îndeplinească obligaţiunile astfel încât legea şi ordinea publică să fie respectată şi să se desolidarizeze de mesajul agresiv, de ură al utilizatorilor, au preferat să meargă pe calea litigiului în judecată. Respectiv, ei au refuzat să prezinte pe cale amiabilă scuzele de rigoare pentru faptul că pe resursa media din proprietatea şi administrarea lor a fost difuzat un mesaj de ură, discriminator şi necenzurat. Este foarte stranie această abordare, cu atât mai mult că ei susţin sus şi tare că nu tolerează asemenea abordări. Or fi mizat ei pe faptul că şi judecătorii tot moldoveni de-ai noştri sunt şi respectiv nu au de unde să nu fie homofobi şi să aibă tupeul să-i oblige la asemenea „înjosiri chinuitoare”…

La 23 noiembrie Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău i-a obligat pe cei de la Privesc.eu la scuzele şi despăgubirile de rigoare. Aplicare corectă a legii şi consecinţă logică, nimic mai mult. Ei bine, reacţiile au fost uluitoare şi pline de teribilism. Dacă iniţial reprezentanţii site-ului declarau că nu tolerează discursul de ură şi discriminator, însă nu sunt responsabili de ceea ce postează pe chat-ul lor utilizatorii, după emiterea deciziei judecătoreşti ei au abordat cu plăcere acest discurs şi au început marea vendetă! La un moment dat, citeam postările unor bloggeri şi aveam impresia că citesc comentariile de pe UNIMEDIA sau chat-ul Privesc.eu, pe care nu le mai citesc de o bună perioadă de timp şi la care interzic accesul copiilor mei minori. Homofobie, isterie, apeluri la „dat la bot”, etc.

Mai calea-valea cu reacţiile teologilor şi activiştilor ortodocşi, însă aşa un front revanşard deschis la aşa o scară largă?! Împotriva cui? A unui ONG? Sau a unor oameni care nu vor nimic mai mult decât să nu fie loviţi, cu pumnul, privirea sau cuvântul?! Poate nu m-aş fi mirat atât de mult, dacă autori ai unor postări cu un caracter profund isteric n-ar fi ONG-işti, jurnalişti sau jurişti!

Pretextul formal al homofobilor, care de altfel găsesc o sumedenie de asemenea pretexte în alte speţe, în acest caz a fost dreptul la liberă exprimare şi inviolabilitatea acestuia. Nu sunt eu acel care să conteste dreptul la liberă exprimare, care cu adevărat este motorul principal al dezvoltării unei societăţi democratice. Şi cu atât mai mult nu este acel om Oleg Brega, care a strigat în gura mare chiar şi când lua pumni în gură pentru asta. Şi a făcut-o şi atunci, când actualii mari apărători al acestui drept tăceau chitic şi îl susţineau pe primul doar logându-se incognito pe forumuri. Deci, haideţi să criticăm argumentat, însă să nu atacăm la persoană!

Vă propun să vedem ce ne spune Convenţia CEDO despre cele două drepturi ale omului, la liberă exprimare şi la interzicerea discriminării, care îşi au sensul doar dacă sunt privite coraborat în această speţă.

Articolul 10 al CEDO:

„Libertatea de exprimare.

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”

Articolul 14 al CEDO:

„ Interzicerea discriminării

Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”

Îmi pare totul destul de tranşant şi expres stipulat, fără ca să mai fie loc de interpretări şi aici regula „doi jurişti şi trei păreri” chiar nu cred că-şi are locul, deşi unii tot sug din deget argumente care din care mai aberante!

Un exemplu doar: atunci când iese unul în faţa Piaţa Marii Adunări Naţionale şi într-un limbaj necenzurat atacă pe un altul, pentru că… e chel, dacă vreţi, chemând lumea să-l izoleze undeva pentru asta şi să-i mai dea şi în cap, ce se întâmplă? Vine poliţistul, care reprezintă statul, care la rândul său este responsabil de ceea ce se întâmplă în centrul capitalei şi cel puţin îl amendează, cel puţin pentru încălcarea ordinii publice. Deci, care este diferenţa şi de ce în cazul dat proprietarii şi administratorii Privesc.eu, care sunt responsabili de ceea ce se întâmplă pe site-ul lor cred şi au tupeul să insiste că nu trebuie să intervină? Ştiu că pe alte criterii şi ei, şi cei de la UNIMEDIA, spre exemplu sunt foarte eficienţi în monitorizare şi moderare. Nu cred că e greu, trebuie doar să vrei!

Şi nu cred că societatea moldovenească preferă ca despăgubirile la care a fost obligat Privesc.eu, plus vreo câteva zerouri, să fie puse pe seama statului, de către CEDO. Şi să plătim aceste despăgubiri din buzunarul nostru, al contribuabililor, inclusiv al celor care nu sunt homofobi şi nu suferă nici de alte dereglări de conştiinţă. Şi nu e vorba aici doar de cele 14 milioane de euro plătite până acum de noi la CEDO, ci şi de obrazul statului şi societăţii moldoveneşti, de care atârnă cele peste 6 mii de adresări la Curtea Europeană.

Sper că cei care au lobat retragerea proiectului legii „anti-discriminare” din Parlament acum nu se vor reorienta pe obligarea Guvernului să iniţieze denunţarea Convenţiei CEDO. Nu m-aş mira, politicienii noştri sunt slabi de fire, mai ales atunci când e vorba de populism şi voinţa gloatei. Nu m-aş mira nici dacă în marea cruciadă, împotriva musulmanilor, homosexualilor sau altor „lebede negre” să se înroleze şi cineva din politicieni, dacă tot urechiuşele unora se prefigurează tot mai mult şi mai mult pe acolo. Dacă gloata asta aduce PR şi raiting, de ce nu?!

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: