Moldova pică al doilea an la rând testul la corupţie. Nota „3” de la Transparency International! Cine răspunde?


În goana după subiecte de pe scena politică, dar şi probabil pentru a nu intra în dizgraţia conducerii şi de a evita calificative gen „câini turbaţi”, mass media de la Chişinău a tratat foarte superficial subiectul, care într-un stat normal ar provoca turbulenţe serioase în societate. Mă refer la raportul Transparency International „Indicele Percepţiei Corupţiei”, care totalizează pentru fiecare stat un indice al perceperii corupţiei în aparatul public al statului, funcţionari publici şi funcţionari cu funcţii politice. Moldova deja al doilea an la rând nu poate lua un calificativ mai bun de „3”, pe o scară de la „10”, care reprezintă cea mai bună situaţie, adică cel mai redus nivel al percepţiei corupţiei la „0”, care reprezintă cea mai proastă situaţie, adică cel mai înalt nivel de percepţie a corupţiei. Sistemul e apropiat de sistemul academic de evaluare, deci nu necesită mari eforturi de analiză a situaţiei în care se află statul la acest capitol.

Unele agenţii de presă s-au limitat în a da nişte relatări pe două rânduri, cu nişte cifre seci, altele în general au evitat subiectul, preferând subiecte mai „dulci” şi „drăgăstoase”. Nu zic că brazii de Crăciun şi luminiţele de sărbătoare nu sunt importante, dar ştirile despre brad, care au apărut cam alături cu cea despre raportul Transparency International sună nu ştiu cum a „bal pe timp de ciumă”.

Conform raportului Transparency, al doilea an la rând acumulăm un indice de 2,9 puncte, coborând în top de pe locul 109 pe 122, din 178 de ţări evaluate. Moldova a împărţit locul 122 cu state ca Algeria, Egipt, Senegal şi Vietnam. Nici nu ştiu ce e mai ruşinos şi descurajant în acest clasament, că ne-am pomenit cu aşa vecini de „piedestal”, distanţa astronomică de la „3” – ul nostru până la Noua Zeelandă (9,5 puncte), Finlanda şi Danemarca (9,4 puncte), Suedia (9,3 puncte), Singapore (9,2 puncte), sau distanţa foarte mică de la noi până la statele cu cel mai înalt indice al corupţiei din lume: Myanmar şi Afganistan (câte 1,5 puncte), Coreea de Nord şi Somalia (câte 1 punct).

Din statele est europene şi central asiatice, Moldova se situează între Kosovo şi Kazahstan, iar scorul cel mai bun e înregistrat de Georgia, pe ultimul loc situându-se în acest grup Uzbekistanul.

Desigur şi anterior situaţia nu era cu mult mai bună, însă parcă AIE, venind la guvernare, ne-a promis că ne duce spre UE, dar nu spre actualii noştri vecini de clasament din raportul Transparency, care de altfel ne-au devenit vecini şi în topuri pe criteriul nivelului de dezvoltare economică. Şi nu ştiu dacă mai poate fi vorba de toleranţă, pretexte şi clauze de forţă majoră, gen criză economică sau politică.

Ne tot atenţionează demnitarii UE, că principalele criterii pentru a avansa în calea de integrare europeană alături de liberalizarea economiei sunt democratizarea societăţii, combaterea corupţiei şi eficientizarea justiţiei. Iar noi, tot făcând totul anapoda, ne încăpăţânăm să ne convingem, aidoma narcomanilor care îşi administrează doza, pentru a scăpa de realitate şi a se „visa” într-o lume „fericită” şi „plină de culori”, că vom reuşi şi altfel, or pe experţii europeni nu putem decât încerca să-i minţim, nu cred însă că putem şi reuşi.

Şi tot ne minunăm de diplomaţia noastră, şi tot ne încăpăţânăm să aşteptăm de la ea minuni, ba chiar şi promisiuni de genul demisiei condiţionate a ministrului de externe şi integrării europene, în caz dacă nu obţinem de la UE circulaţie liberă, sau şi alte acţiuni în stil kamikaze. De parcă integrarea europeană ar depinde de proceduri diplomatice şi nu de profunde procese interne, anume pe criteriile enumerate mai sus. Şi elevul poate merge la şcoală în cel mai frumos costum pe care-l are şi să-i demonstreze profesorului nu ştiu ce capacităţi de negociere şi convingere, dar fiind cu temele nepregătite tot „3” ia, aşa cum ne-a evaluat recent şi Transparency. Nu cred, sau cel puţin nu cunosc precedente când UE ar evalua pe cineva pe alte criterii.

Nu cred că mai pot fi găsite chiar şi teoretic scuze pentru calitatea guvernării. Politicienii noştri ne-au tot deprins să credem, că atunci când e vorba de corupţie nu avem şi responsabili, ci doar pretexte, obstacole şi piedici! Dar oare incompetenţa şi impotenţa nu are nume, oare corupţia chiar e forţă majoră pentru această societate?! Nu ştiu dacă mai pot exista pretexte, pentru ca cei care administrează cele mai problematice domenii la capitolul corupţiei şi cărora le datorăm locul ruşinos din topul Transparency, să-şi păstreze fotoliile. Dacă am vorbi de un stat normal, le-ar arde nu doar „căciulile pe cap” şi „fotoliile de sub fund”, dar şi obrazul de ruşine! Da, mă refer aici la Roibu de la Interne, Usatîi de la Sănătate, Şleahtiţchi de la Educaţie, Efrim de la Justiţie, Baliţchi de la Vamă şi nu în ultimul rând Chetraru de la Anti-corupţie. Oare de ce şi câţi indici şi indicatori de anti-performanţă mai au nevoie, ca să-şi recunoască ineficienţa?!

Mă uit acum pe lista de nume de mai sus şi îmi dau seama, alături de faptul că iarăşi voi fi acuzat de către exponenţii partidului majoritar din garnitura guvernamentală de lipsă de obiectivitate şi echidistanţă, că toate domeniile tradiţional problematice la capitolul corupţiei au fost asumate anume de acest partid. De ce oare? Întrebarea e firească, or partidul în cauză a avut dreptul primei opţiuni în partajarea domeniilor de guvernare, fiind normal un reflex de evitare a domeniilor complicate. Oare şi-au ales a duce aceste „greutăţi” pentru a-şi asuma mai multe responsabilităţi?! Sau, totuşi, pentru a prelua de la guvernarea precedentă schemele de corupţie de pe aceste domenii şi a beneficia din plin de ele?! Or, dacă e să credem cifrelor raporturilor Transparency, reiese că aceste scheme nu doar că n-au fost contracarate, însă chiar au fost dinamizate!

Nu zic că m-a mirat ceva în raportul Transparency, deoarece recent şi Barometrul de Opinie Publică a relevat că 90% din populaţia Republicii Moldova este nemulţumită de calitatea guvernării pe domeniul combaterii corupţiei. Devine însă deja sfidantă lipsa de reacţie din partea autorităţilor şi mai nou, a societăţii civile şi mass-media! Şi dacă lipsa obrazului la politicienii moldoveni este deja la ordinea zilei şi face parte oarecum din normalitate, atunci atitudinea amorfă din partea societăţii şi mass-media este alarmantă.

Ştiu că e descurajant să repeţi papagaliceşte una şi aceeaşi, să faci apeluri la responsabilitate şi asumarea răspunderii, să protestezi şi să ceri demisii imposibile, însă dacă suntem în situaţia în care şi societatea se împacă cu această tristă realitate şi nu mai opune rezistenţă, de asta probabil că nici măcar nu se mai speră, atunci suntem foarte aproape de momentul în care vom putea cu toată încrederea şi fermitatea ura acestei ţări „Noapte bună, Moldova!”.

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: