În „ape tulburi” se prind „peşti mari”


De o bună perioadă de timp încoace politicienii tot transmit spre creierele noastre expresii-cod, gen „criză constituţională”, „blocaj politic”, „identificarea consensului”, „uzurpare a puterii în stat”, „efort consolidat”, „atac de tip raider”, etc. Aceste expresii nu se identifică cu noţiuni juridice efective din Constituţie, Codul Penal sau alte acte normative care reglementează raporturi sociale într-un stat. Respectiv, unicul lor efect social generalizat este „tulburarea apelor”…

Voi lăsa pe seama comentatorilor şi analiştilor politici experimentaţi activitatea ingrată de identificare a celor care planifică în laboratoare această „tulburare de ape” şi a celor care o realizează şi voi încerca să scot în evidenţă în acest articol unele aspecte care ţin de efectele „miraculoase” ale acestor „tulburări de ape” pe segmentul economic. Or, este o teoremă care deja nu mai necesită demonstrarea, că politicul se află în raport de tangenţă cu economicul şi mai ales această regulă este valabilă pentru societatea moldovenească. Şi dacă în politic „apele sunt tulburi”, de obicei situaţia e trasă la indigo şi pe socio-economic.

Poate dacă îi vom scoate în evidenţă pe cei care „pescuiesc” foloase în aceste ape, vom ajunge să înţelegem şi legătura cauzală între „tulburarea apelor” şi „peştii”, exprimaţi în profituri, cu multe zerouri…

Poate că anume aceste profituri împiedică „limpezirea apelor”?! Poate că din această cauză se evită scenarizarea ultimului act al telenovelei tragico-comedice despre interminabilele aventuri cu „rezolvarea crizelor”, „alegerea preşedintelui”, „boicotarea periodică a şedinţelor în plen ale Parlamentului”, etc.

Anume în aceste „ape tulburi” s-au prins „somonii” identificaţi cu schemele de schimbare frauduloasă a originii cărnii importate în Republica Moldova prin zonele economice libere, materializate prin prejudicii de milioane de lei aduse bugetului de stat şi respectiv venituri în cuantum identic, ajunse în buzunarele cuiva. În aceeaşi perioadă cineva a „pescuit” câteva zeci bune de milioane din „X-files”-urile legate de „legea cazinourilor”.

Perioada respectivă este marcată şi prin falimentarea artificială a unor întreprinderi, inclusiv instituţii bancare, cu scopul redistribuirii cotelor de business în acestea, cu utilizarea unor instituţii publice; prin redistribuirea veniturilor de la importuri şi „pomparea” milioanelor din bugetul de stat prin schemele de trecere în cont şi restituirea TVA la export, cu ajutorul vămii şi fiscului.

Chiar recent, în plină perioadă „tulbure” de „criză bugetară”, printr-un raţionament absolut inexplicabil, Guvernul include în politica bugetar-fiscală şi promovează modificări de „know-how” la Codul Vamal, conform cărora din 13 ianuarie curent magazinele duty-free pot realiza mărfuri nu doar la ieşire din ţară, ci şi la intrare. Asta deşi organele de drept din UE relevă tot mai mult în ultimul timp dinamizarea schemelor de contrabandă cu mărfurile realizate prin sistemul duty-free.

Ca să nu mai vorbim de intenţia unora, anemic combătută de Guvern, de a realiza în regim de magazin duty-free şi produse petroliere. Iarăşi, vorbim de … milioane. Milioane, de care se pare Guvernul nu are nevoie, deoarece le scoate din regimul fiscal al bugetului şi le „cadonează” unor persoane, de altfel foarte concrete, care stau în spatele unor business-uri… şi ele foarte concrete.

Mai sus avem doar exemple şi nici pe departe o listă exhaustivă a fenomenelor şi deci în această perioadă „tulbure” e mai uşor probabil să justifici consecinţa logică a lor, spre exemplu de îndeplinire a planului lunar al organelor vamale de încasări la buget cu puţin peste 50% din veniturile programate.

E lesne, în perioade de „ape tulburi” e mai uşor să găseşti explicaţii şi pretexte, or nimeni nu este vinovat, nimeni nu urmează a fi tras la răspundere, nimeni nu urmează să explice umorul Guvernului de a „indexa” din 1 aprilie pensiile, ca în timp de război, cu jumătate de pâine pentru fiecare zi. E mai uşor politicienilor să ne aburească, că „suntem într-o campanie electorală latentă” şi că „iată dacă am fi avut un preşedinte ales”, adică dacă n-ar fi „apele tulburi”, atunci… ar fi cu totul altfel.

Oare chiar or fi aceste „ape tulburi” un force majeur pentru această ţară? Oare chiar nu putem sparge acest cerc vicios? Opinia mea este că aceste „ape tulburi” nu pot să nu aibă… dacă nu autori, cel puţin beneficiari. Beneficiari cu nume concrete, ele fiind perfect identificabile, dacă îi relevăm pe cei, în plasele cărora ajung „peştii” pescuiţi în aceste „ape”.

Poate aşa vom ajunge la numele producător-ului (-ilor), care evită să comande regizor-ului (-ilor) ultimul act al telenovelei despre care scriam mai sus, pentru că astfel ar renunţa de la veniturile din comercializarea serialului… Fiecare din noi, aidoma „ostaticilor” telenovelelor, are în cap o dependenţă cronică de serial şi în mâini o telecomandă, prin intermediul căreia influienţează audienţa, respectiv încasările financiare din producerea filmului… Putem fi salvaţi, deci, doar de… capul nostru şi telecomanda din mâinile noastre… Pe aceste telecomande avem câte un buton roşu mic, cu opţiunea „power off”.

Poate că în linişte vom putea înţelege mai uşor ce ni se întâmplă, cine ne fură şi respectiv cine şi de ce ne prosteşte?!

(Va urma)

Anunțuri

Etichete: ,

2 răspunsuri to “În „ape tulburi” se prind „peşti mari””

  1. Gherman Says:

    Vrei sa zici ca tu nu luai mita cand lucrai la vama?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: