Purice sau Baliţchi? Regim liberalizat de vize cu UE, sau rânza moldoveanului?


Miercurea trecută Guvernul a aprobat la funcţia de director al Poliţiei de Frontieră candidatura lui Dorin Purice. Puţin surprinzătoare, această mutare interesantă a Guvernului la frontieră merită din plin toată atenţia şi abordarea.

Să nu uităm că e vorba de unul din cele mai problematice sectoare ale guvernării, cel de administrare a controlului la frontieră. Incapacitatea şi ineficienţa, devenită cronică a Guvernului pe acest segment de competenţă pune probleme în lanţ atât autorităţilor în particular, cât şi economiei moldoveneşti în general.

Veniturile bugetar-fiscale, alcătuite în proporţie de cca 70% în Moldova din încasările administrate de Vamă, libertatea concurenţei pe segmentul importurilor şi exporturilor, interesele producătorilor autohtoni sunt grav afectate şi chiar putem spune alterate de impotenţa constantă a guvernării în faţa unor asemenea fenomene nocive de la frontiera moldovenească, cum ar fi contrabanda, evaziunea fiscală, schemele frauduloase de export fals, monopolizarea importurilor şi exporturilor, concrescute cu cele ale corupţiei şi criminalizării organelor de drept de la frontieră.

Am mai scris şi repet şi acum, că nu prea putem „casa” aceste probleme pe contextul circumstanţelor obiective, cât nu s-ar strădui autorităţile să-şi aplice ingeniozitatea în acest sens. În discuţiile private atât responsabili din cadrul organelor vamale şi de frontieră, cât şi oficiali ai Misiunii Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră Moldovei şi Ucrainei (EUBAM) constată la vama şi frontiera moldovenească, contrar speranţelor şi aşteptărilor, un „zastoy”, iar pe alocuri chiar regres comparativ cu perioada guvernării comuniste.

Principala greşeală care a fost comisă de Guvernul de la Chişinău în 2009 a fost cea a politicii defectuoase de resurse umane la nivelul de management. La conducerea Serviciului Vamal şi a fostului Serviciu de Grăniceri au fost „paraşutaţi” oameni nu doar din afara sistemului, dar şi foarte îndepărtaţi ca şi experienţă şi competenţă de aceste domenii specifice. Principalul criteriu aplicat la selectarea managerilor de top a fost loialitatea, devotamentul şi apropierea clanurilor politice şi oligarhice de la guvernare, care n-a avut cum să aducă nimic bun la capitolul rezultate şi performanţe. Celebrul „они сукины дети, но наши сукины дети” (sunt lepădături, dar lepădăturile noastre”…

La conducerea organelor de frontieră a fost plasat Alexei Roibu, securist de formaţie, care i-a transmis apoi „tronul”, prin moştenire, ucenicului său Roman Revenco. Să fi fost oare logica Guvernului, proclamat a fi unul reformator şi pro-european, preluată din practica sovietică sau cea transnistreană, unde organele de grăniceri sunt subdiviziuni ale organelor securităţii de stat?! Mie încă din 2009 aceste abordări ale guvernării mi s-au părut dacă nu dubioase, atunci cel puţin stranii!

Ei, la Grăniceri mai calea-valea, dar la Vamă… în general prăpăd! Guvernul l-a aterizat în calitate de şef al Vămilor, după aproape jumătate de an de ezitare, pe omul de afaceri Tudor Baliţchi, în CV-ul căruia unica afinitate cu serviciul public este poziţia de specialist la AGEPI. În schimb, acesta a administrat afacerile premierului în România şi Moldova. Nu ştiu câte tangenţe au avut afacerile premierului până la 24 decembrie 2009 cu organele vamale, însă fiţi de acord că această promovare a fost foarte îndrăzneaţă, dacă nu chiar nebunatică.

Nu exclud intenţiile bune pe care le-ar fi avut cei veniţi la cârma Vămii şi Frontierei în 2009, dar la modul practic aceste intenţii s-au lovit foarte repede de incapacitatea de a înţelege realităţile din interiorul unor sisteme străine lor, modul cum pot fi influenţate procesele din aceste sisteme. După o perioadă de încercări şi rateuri, ăştia au lăsat mâinile-n jos, au mai tras pe ici-colea câte o cârpeală şi s-au concentrat exclusiv pe inventarea pretextelor, scuzelor şi „umflatul” cifrelor. Ca să nu mai vorbim de reforme, noii manageri au ratat cel puţin menţinerea stării de lucruri la Frontieră, situaţia degenerând într-un adevărat dezmăţ. Fiţi de acord, altfel situaţia în care ofiţerii Poliţiei de Frontieră vând marijuana la pahar nu cred că poate fi numită! Dovadă sunt şi cronicile activităţii anti-fraudă şi anti-corupţie din România şi alte state europene, dar şi semnalele pe care le primim de la instituţiile europene, devenite în ultimul timp tot mai stridente..

Schimbarea împăraţilor – bucuria nebunilor! Sub un fals pretext al reformării, noii conducători n-au făcut altceva decât să preia de la fosta guvernare comunistă sistemul bolnav şi corupt, schimbând în propriile vene catetrele prin care sunt pompate sumele provenite din contrabandă, evaziune şi corupţie. Contrabandă cu ţigarete, trafic de stupefiante, carne, spirt şi chiar uraniu!

Într-un târziu, după trei ani de rateuri, eşecuri şi scandaluri legate de capturi de contrabandă de proporţii, realizate de autorităţile europene de frontieră, se pare că şi Guvernul a venit să-şi recunoască eroarea. După reorganizarea Serviciului de Grăniceri în Poliţia de Frontieră şi în urma scandalului legat de acuzaţiile de delapidare a fondurilor europene şi complicitate la contrabandă aduse ex-directorului S.G. şi ex-ministrului de la M.A.I., iată că la conducerea organelor de frontieră au avut loc din nou schimbări.

Scriam în motto, că numirea lui Dorin Purice în calitate de director al Poliţiei de Frontieră a fost puţin surprinzătoare pentru mine. Totuşi, de data asta e vorba de o surpriză plăcută. Acesta este cunoscut drept un profesionist în domeniu, iar calităţile acestuia contrastează pozitiv pe fonul incompetenţei şi chiar nihilismului predecesorilor săi de la cârma Frontierei, dar şi a fostului său şef din cadrul Serviciului Vamal.

Bine, la moment îmi vine greu să mă expun pe marginea afinităţilor politice şi loialităţii sale faţă de guvernanţi, dar cel puţin la capitolul profesionismului avem un mare salt calitativ. Apropos, ţin să concretizez aici, că Dorin Purice nu este vameş, după cum au titrat unele media, ci ex-vameş. În anul 2011 acesta a plecat din organele vamale într-o Misiune ONU în Kosovo, pe contextul unor relaţii complicate cu Tudor Baliţchi şi anturajul acestuia, probabil din cauza contrastului, de care am scris mai sus şi a unui inevitabil conflict de interese între un profesionist şi un „tabula rasa”, mai ales că ultimul este şi şeful.

Înseamnă oare această numire că Guvernul de la Chişinău îşi schimbă politica de resurse umane? Luând în consideraţie pragmatismul actualei garnituri guvernamentale, se pare că de data asta la numirea directorului Poliţiei de Frontieră decisivă a fost strategia de obţinere a regimului liberalizat de vize cu UE, or această preconizată realizare rămâne a fi, alături de semnarea acordului de comerţ liber şi comprehensiv cu UE, unica de natură să aducă un bilanţ care poate fi prezentat electoratului la următoarele alegeri. Şi sunt convins că un cuvânt greu de spus la selectarea candidaturii directorului Poliţiei de Frontieră l-au avut instituţiile europene.

Dă-i Caesarului ce e al Caesarului şi lui Dumnezeu ce al lui Dumnezeu?! Se pare că pragmaticii de la Guvern au înţeles în sfârşit că au de ales între două perspective: dividende pe termen scurt, asigurate de „băieţi de gaşcă” numiţi la Frontieră pentru a aduce bani şi a proteja interesele financiare ale găştilor de pe lângă guvernare, sau dividendele politice pe termen mediu şi lung. Nu mai am foarte multe aşteptări de la această guvernare, or după iată trei ani ni s-au lungit deja şi ochii în aşteptarea schimbării, dar poate cel puţin acolo unde este vorba de interes pragmatic se mai poate de schimbat ceva?!

Sper că această primă rândunică nu va rămâne şi ultima. Nu cred că reformarea organelor de frontieră poate fi făcută doar prin reformarea Poliţiei de Frontieră, uitându-se de Vamă. Aceste două instituţii sunt sortite să activeze într-o interdependenţă strânsă. Dacă schimbi doar o roată din cele două defecte ale bicicletei nu ai nici o garanţie că ajungi mai departe de… unde te-ai pornit. Eu personal, cunoscându-i pe ambii, NU CRED într-o coabitare eficientă între profesionistul Dorin Purice şi „valetul” Tudor Baliţchi. Deci, regim liberalizat de vize cu UE, sau… totuşi, rânza moldoveanului?!

Odată fiind începută schimbarea, ea trebuie „dusă până la capăt”! 😉 Hai, Guvernule, uimeşte-ne! Asta dacă se vrea şi după cum mă întrebam într-un alt articol, se mai poate…

Doamne… şi Doamnă (Merkel) ajută!

Anunțuri

Etichete: , ,

Un răspuns to “Purice sau Baliţchi? Regim liberalizat de vize cu UE, sau rânza moldoveanului?”

  1. 1st Says:

    Legea Lustrației !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: