La 3 ani de AIE, sau istoricul pragmatismului în blogosferă


E linişte. Se vămuiesc importuri. Pe blogurile moldoveneşti se importă de pe scena politică… pragmatism!

Am mai zis şi o mai repet şi acum: îmi amintesc cu nostalgie de blogosfera moldovenească de până la „schimbarea” din 2009. De momentele în care nu puteam înţelege şi admite nici în cele mai urâte vise că mai e… distanţă atât de mare până ca această „schimbare” să fie „dusă până la capăt”.

Alături de societatea civilă, comentatori şi analişti politici, blogosfera era unul din principalii promotori ai acelei „schimbări”, pe cât de virtuală părând ea pe atunci, pe atât de puternic sclipind în speranţele noastre. Şi chiar le sunt recunoscător celor care scriau atunci. Le mulţumesc pentru că au constituit pentru mine în mare parte unica sursă credibilă de informaţie pe anumite domenii. Chiar dacă pe undeva mai stângaci, mai neprofesionist, mai cu jargoane de stil, valabile mai mult pentru forumişti decât pentru bloggeri, dar spuneau şi scriau… cu foc, patimă şi suflet, ceea ce părea un adevărat know-how chiar şi pentru mediul avangardist care le constituie audienţa deţinătorilor de peniţe virtuale.

Atunci chiar observam cu toţii o mare distanţă între stilul şi abordarea majorităţii surselor media pe de o parte şi a celor activi în blogosferă, pe de altă parte. Şi distanţa era evident în favoarea bloggerimii. Incisivitatea bloggerilor pe domeniul socio-economic, dar şi pe cel politic contrastau pozitiv pe fondul stilului tradiţional obedient guvernării ba chiar pupincurist al majorităţii media de la noi, „publice”, private şi de tot soiul.

În septembrie 2009 … a intervenit ceva. Chiar nu ştiu cum să apreciez maxim de echidistant ce anume a intervenit, poate că acea speranţă, virtuală până atunci, începuse să prindă contur şi respectiv incisivitatea şi patima au început să cedeze loc în favoarea toleranţei şi creditului de încredere acordat… jertvelor guvernării de ieri, respectiv guvernanţilor de azi.

Până la un anumit moment mai calea-valea, mai înţelegem, casăm, tolerăm şi noi. La fel de bine însă îmi amintesc… de data asta însă fără prea mare nostalgie cum se răţoiau după septembrie 2009 unii auroproclamaţi „bloggeri consacraţi” că doar ei sunt „la fiecare nuntă miri şi la fiecare înmormântare – răposaţi”, deoarece anume ei ar fi fost în vâltoarea evenimentelor până la şi imediat după 7 aprilie 2009. Sincer recunosc că le dădeam dreptate şi le justificam ambiţiile şi pe alocuri chiar aroganţa, or în mare parte reprezentau un etalon al curajului şi eficienţei.

Tot de pe atunci însă am început să observ un fenomen pe cât de nou, pe atât de curios în blogosfera activă între Prut şi Nistru, nemaivăzut în spaţiul virtual de la case mai mari din est, ca să nu mai vorbim de cele occidentale. Acesta fusese împrumutat probabil din cotidianul Armatei Sovietice: ceva de genul unor relaţii neregulamentare, cu tot cu „dedovşcină” (chiar nu cunosc un alt termen în română care ar reprezenta fenomennul), „dezi” (bătrâni) şi „salagi” (cursanţi tineri). Bravada şi tupeul din capul unor „bătrâni” deveneau invers proporţionale cu valoarea lor intelectuală şi a ceea ce fac şi scriu.

Practica offline-urilor care începuse să prindă rădăcini după lunga perioadă de închidere a politicienilor devenise paradoxal mai mult un motiv de gâlceavă şi ceartă băbească decât ocazie de fortificare a blogosferei. Cine şi de ce mai mult merită să vină la întâlniri, câtă atenţie şi de ce a meritat unul sau altul, etc. Cam ăstea sunt problemele-cheie până şi după evenimente…

Dacă anterior în blogosfera moldovenească era absolut de neconceput să-ţi ataci colegii de „atelier”, de la un moment dat parcă asta începea să devină una din armele principale de promovare, dar mai ales în a pune piedici vecinului, în cele mai bune tradiţii ale specificului nostru naţional. În loc de stil şi valoare – etichete şi noroi. Dacă ar fi fost astea în adresa guvernanţilor şi nu în „grădina vecinului”, Vă daţi seama cum ar fi fost puşi pe treabă cei, cărora se pare că le-am acordat credite de încredere până i-am băgat în… insolvabilitate?!

În fine, poate că aceste fenomene le-am pus pe seama specificului naţional, cum scriam şi mai sus, poate le-am casat pe contextul eşecului poveştii de succes în general. Iată însă că unicul personaj din acea poveste, care dădea semne să supravieţuiască până la happy end, „„libertatea”” de exprimare (dublele ghilimele nu sunt o simplă eroare gramaticală) se ruinează şi ea, cu tot cu televiziuni „libere” şi „independente” răsărite ca ciupercile după „ploaia” din 2009. Şi cu tot cu portaluri de ştiri, platforme de liberă exprimare, etc. Şi cu tot cu pasiunea şi incisivitatea puse în kilobiţii postaţi pe bloguri.

E linişte. Se vămuiesc importuri. Pe blogurile moldoveneşti se importă de pe scena politică… pragmatism! Tematicile ascuţite de altădată, la vederea cărora guvernanţii căutau prin geantă validolul se preschimbă în „ocăit” de raţe pe iazuri, turism rural şi mai puţin rural (important e să fie pe patru roţi) şi alte treburi mai… lumeşti. Şi pe bloguri, ca şi în analizele şi comentariile mai marilor peste societatea civilă, incisivitatea cedează locul unui nou termin devenit în vogă: „hater”, etichetă pe care dacă n-o eviţi e vai şi amar de tine, mai dihai decât de cei cu sigla „feeric” aplicată de vreun… pragmatic trendy.

Da, acum nu mai e la modă să fii aşa ca în aprilie 2009, ci exact invers: paşnic, blând şi bun cu toţi, în primul rând cu cei de la guvernare, dar la modul ideal chiar şi cu cei din opoziţie. „Schimbarea” a fost „dusă până la capăt”! Înainte ca ea să fi început…

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: