Final de electorală, (ne)resetare a guvernării în România: adio, popularilor?!


ponta_basescu_Iată că acest lung an politic şi electoral în România culminează cu (ne)resetarea guvernării de la Bucureşti. Deşi la Chişinău, pe fondul unui vot mai puţin doctrinar ARD a obţinut o victorie fulminantă, în întregime pe ţară, unde jocul a fost pe bune, rezultatele au fost tocmai inverse. După Italia şi Franţa i-a venit rândul şi lui Băsescu să recunoască înfrângerea popularilor, semnând în grabă (actul de capitulare) decretul privind (re)desemnarea la funcţia de premier a candidatului USL Victor Ponta şi ironizându-şi public discipolii din ARD.

Întâi de toate merită felicitările pe deplin meritate deputaţii aleşi în Parlamentul României de către românii cu cetăţenie din stânga Prutului, Viorel Badea şi Eugen Tomac. După cum bine observa Victor Nichituş într-un recent articol a fost prima campanie electorală românească la est de Prut, fapt pentru care merită nu mai puţine felicitări şi staff-ul electoral al ARD de la Chişinău, din care au făcut parte colegi de blogosferă pentru care am tot respectul.

Deputaţii proaspăt aleşi merită însă şi compasiuni pentru faptul, că au câştigat fotolii de deputat în grupuri parlamentare de opoziţie, din care sper că se vor ambiţiona totuşi să colaboreze cu guvernarea pentru promovarea proiectelor pentru care basarabenii i-au propulsat în Parlamentul de la Bucureşti. Sper totodată ca Eugen Tomac să-şi rezolve rapid problemele pe care le are cu organele de control de la Bucureşti, or acuzaţiile care i se aduc dincolo de faptul că-i afectează imaginea sunt de natură să-i pună piedici serioase în exercitarea eficientă a mandatului de deputat.

Ţin să-i felicit şi pe cei care nu s-au calificat în proba electorală uninominală din diaspora, însă au contribuit la reuşita generală a partidelor lor. Atât Victor Alexeev şi Cristian David, cât şi Gheorghe Viţă au prin partidele parlamentare pe care le reprezintă, unele din care au obţinut mandate care asigură o guvernare confortabilă, platforma necesară pentru a promova proiectele benefice pentru Basarabia din programele lor.

N-o să trec cu vederea nici problemele acestei campanii, pentru că ar fi contra principiilor mele. Primo, chiar dacă a fost prima a fost şi una din cele mai murdare campanii electorale pe care am văzut-o vreodată. Pentru 14 mii de alegători a fost prea multă murdărie şi atacuri la persoană. Sincer, nu prea am văzut dezbateri în general, dar şi în particular, pe platforme şi programe. Secundo, nu ştiu câte guvernări mai trebuie să se schimbe la Bucureşti ca să se înţeleagă că atunci când ţii în faţa secţiei de votare alegătorii, ba în final îi mai şi alungi acasă s-ar putea ca peste patru ani să nu te creadă nimeni că încurajezi lumea pe bune să iasă la vot şi nu îţi bifezi simplu realizarea unor obligaţiuni de serviciu. Terzo, nu ştiu care din concurenţi a avut tupeul, însă unii prieteni s-au întors aghesmuiţi de la secţia de vot de la Liceul Gh. Asachi din Chişinău şi încă… şi cu toţi banii în buzunar! Nu zic că e de mirare pentru electoratul din Moldova, dar România e ca şi cum… UE! Cu toate acestea, mai ales că a fost prima campanie adevărată zic şi eu cum zic şi ceilalţi moldoveni în asemenea situaţii: pentru prima dată e… bine.

Noutatea bună a sfârşitului de campanie electorală este atât pentru învingători cât şi pentru învinşi… sfârşitul campaniei! Sper ca semnalul împăciuitor dat de preşedintele Băsescu prin desemnarea premierului Ponta să fie unul de bun augur. Acum atât guvernarea USL, cât şi opoziţia nu au decât să-şi suflece mânecile şi să se apuce de treabă. Mai ales pe problemele diasporei Bucureştiul are nevoie de multă muncă şi eforturi conjugate, dincolo de doctrine şi ideologii.

Guvernul Ponta II are pe termen mediu două sarcini deloc uşoare: driblarea crizei şi aderarea la Shengen. Chiar săptămâna trecută am bifat cel puţin o realizare, pe cel puţin unul din fronturi: cea mai mare captură de ţigări de contrabandă la frontiera de est după 2010, la Vama Albiţa. Sper ca acest vag succes să nu constituie o ocazie de autosatisfacţie şi relaxare pentru autorităţile române, cum am mai văzut şi anterior. S-ar putea ca pe segmentul securizării frontierelor eforturile autorităţilor române să fie de natură să aducă şi un plus de şanse Republicii Moldova pentru obţinerea regimului liberalizat de vize şi a acordului de comerţ liber cu UE.

Noi la Chişinău avem o deprindere originară încă din perioada sovietică, să dăm din umeri şi să aşteptăm să ne ducă undeva de mânuţă… fraţii mai mari! 😉 SOS!

Anunțuri

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: