În prag de 7 aprilie, despre o JAVRĂ


7aprilieIată-ne ajunşi la distanţă de un ciclu electoral de 7 aprilie 2009. Din acea zi, mioritici fiind, cam o dată în an moldovenii tot citesc articole generaliste despre ce a fost până la şi… ce e după. Da, speranţe. Da, dezamăgire. Ba chiar… DEZAMĂGIRE! Da, trădare. Şi da, dispreţ. Şi da, URĂ! Da, după 7 aprilie 2009 ne-am ales cu mai multe javre decât eroi. Eu am ales să mă detaşez de abordările tradiţionale generaliste şi o să scriu azi despre 7 aprilie pe exemplul special al unei javre, pe care eu împreună cu alţi tineri am adus-o de la volanul microbuzului în fotoliul de general.

Poate veţi spune că individualizez prea mult. Poate că veţi spune că merită mai mult menţionaţi de 7 aprilie Voronin, Tkaciuc, Papuc sau Baghirov. Sau poliţiştii care au executat ordinele acestora şi au lovit în tineri. Poate că aveţi dreptate. Însă fiecare din tinerii care au ieşit sincer la 7 aprilie să lupte pentru viitorul lor au câte cel puţin o javră (azi orice curtoazie este de prisos), pe exemplul concret al căreia şi-au consumat după 7 aprilie, zi de zi şi oră de oră… speranţe! Şi au acumulat… dezamăgiri!

Javrele au profanat perfid şi au lovit în speranţele tinerilor mai crunt decât bâtele miliţiei lui Papuc. Au făcut-o pragmatic şi mercantil. Eu am mai multe javre din astea. Am şi una… poate mai micuţă decât altele, dar mai specială, căreia am tot dreptul să-i dedic acest articol de 7 aprilie. Se numeşte Bandiţchi.

Atunci când în timpul guvernării comuniste el (pe atunci simplu şofer) îi rezolva problemele lui Filat colaborând cu bandiţii săi, promovaţi prin rezoluţii ale lui Voronin şi cu străduinţa lui Vadim Mişin în funcţii bănoase de la Vamă, credeam că… e vorba de sistem şi încă oleacă şi vin… „ai noştri”, care vor rupe sistemul. Iar odată cu ei va veni şi schimbarea. Atunci când în 2009 a fost scos din ţară pe la Leuşeni în portbagaj credeam că fuge de Voronin. De fapt fugea nu de cineva sau ceva, ci spre… ceva. Credeau şi alţi tineri. Şi luptau cu schemele monopoliştilor şi contrabandiştilor. Îşi riscau sănătatea şi cariera şi luptau. Erau loviţi. Dar au rezistat. Şi au venit… bandiţii…noştri. A venit… Bandiţchi!

La sigur javra mai ţine minte acea discuţie şi acea strângere de mână din 23 decembrie 2009. Atunci când încă nu era Bandiţchi. Era încă Baliţchi. Atunci el mulţumea cuiva pentru curajul de a se opune pe timpul guvernării comuniste schemelor de contrabandă. Tot aşa cum şi alţii ţin minte şi nu vor uita uşor modul perfid în care în doar două săptămâni javra a preluat pentru propriul bine şi al „şăfului” său toate schemele foştilor generali comunişti de la Vamă, mai şi altoindu-le şi înmulţindu-le, de se crucesc şi Bucureştiul şi Bruxellesul, cu tot cu EUBAM-uri şi TAXUD-uri!

A scuipat în viitorul tinerilor, pe care îi tot fură pragmatic din burse, luându-le şi pensiile de la gura buneilor, şi meniurile copiilor din grădiniţe. A profanat tot ce înseamnă onoarea şi demnitatea într-o instituţie. A privatizat-o mai mercantil decât odinioară şeful său a făcut-o cu IPTEH-ul. Ce să mai, şefii valetului sunt de fapt tot foştii, tot cei promovaţi de Mişin pe timpul lui Voronin, care la 7 aprilie 2009 erau bine-merci în fotolii moi, cum sunt şi acum. Unii chiar îşi îngroşau fundurile în misiuni diplomatice prin Geneva. IQ – la pământ, iar nihilismul, obrăznicia şi lăcomia – la ordinea zilei. Toate astea au început a fi băgate pe gât prostimii drept sinonime cu… reforma.

La 11 ianuarie 2011 a călcat un om cu maşina. Pentru el cel pe care l-a călcat nici nu e om, cum nu erauVictima_aprilie_2009 oameni nici victimele din 7 aprilie pentru călăii lor. L-a călcat ca pe o oaie rătăcită şi scăpată din mirişte lângă şosea. Nu mai era nici el om. Nu mai era deja Baliţchi. Era deja un Bandiţchi desăvârşit, în care l-a transformat imunitatea şi impunitatea cu care a fost uns de la „şăfu”. A tăinuit acel accident. Nu recunoaşte până azi, băgându-şi şoferul descreierat în calitate de ţap ispăşitor, tot aşa cum nu-şi poate permite luxul să spună adevărul despre multe alte infracţiuni pe care le-a comis în patru ani mai dihai decât un interlop recidivist. Pentru că nu-i permite „şăfu”. Pentru asta generalul s-a aşezat în genunchi în faţa fostului comisar de Orhei ca să-l ierte şi să tăinuiască accidentul, pentru asta aruncă acum cu sutele de mii de euro în procurori, ca să scape din nou basma curată. Pentru că este un LAŞ. Şi o JAVRĂ.

Da, cu toţii trebuie să fim sinceri şi să facem mea culpa: la 7 aprilie 2009 am crezut în incredibil. Am fost prea visători. Ne-am aprins paie-n cap. Am sperat în oameni şi ne-am ales cu… JAVRE. Mai sus e doar un exemplu, despre doar una din javre, or dacă o să înlocuiţi numele acestui Bandiţchi cu al altuia tot acest produs o să-l obţineţi. 7 aprilie însă a fost… cu 4 ani în urmă. Iar mâine e din nou… 7 aprilie!

Anunțuri

Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: