EXCLUSIV! Integrarea europeană şi combaterea corupţiei, sau tăcerea mieilor. Cazul Grupul de Companii SAVVA. Partea II

Continuare. Vezi şi Partea I

La şedinţă Vladlen Stadler (în imaginea de mai jos, primul din stânga) a rupt în bucăţi raportul în care se oficializau acţiunile efectuate noaptea de ofiţerii operativi şi le-a comunicat celor pe care i-a convocat despre inadmisibilitatea organizării şi desfăşurării pe viitor a unor acţiuni similare în raza de activitate a Biroului vamal Cahul fără voia lui. În caz contrar apropiatul lui Baliţchi i-a ameninţat pe ofiţeri, că cei care vor comite abateri de la indicaţiile sale vor fi imediat pedepsiţi, prin detaşare cu serviciul la posturi vamale de periferie.

Tranzacţia fictivă peste 10 zile a fost anulată, iar încă peste 14 zile a fost totuşi perfectată o declaraţie de import definitiv, pentru vămuire fiind prezentat şi camionul buclucaş, care tracta remorca plină cu marfă şi cu sigiliile intacte. Este ceva firesc atunci când contrabandiştii aplică tactica camioanelor cu aşa-numite remorci-surori («сестрички»), cu aspect exterior şi numere de înmatriculare identice.

În pofida „eticii corporative”, despre care am scris în Partea I şi care este cu sfinţenie respectată în cadrul Serviciului Vamal, ecoul acestei fărădelegi a ajuns la urechile practic tuturor instituţii de drept, care în paralel au pornit propriile investigaţii. Investigaţiile au demonstrat cu lux de amănunte că şi tranzacţiile precedente ale firmei vizate au fost derulate după aceeaşi schemă frauduloasă. Mărfurile de origine chineză erau introduse prin Ucraina, iar apoi prin Postul vamal Giurgiuleşti, aflat în subordinea lui Vladlen Stadler. Ulterior mărfurile erau scoase din ţară, dar numai pe hârtie, fictiv, ele rămânând pe teritoriul Moldovei, pentru a fi vândute fără achitarea plăţilor vamale în bugetul de stat! Confirmarea părăsirii teritoriului vamal al Republicii Moldova era efectuată de Dan Cincilei, şef-adjunct al Postului vamal Giurgiuleşti. Anume el era în serviciu şi la data reţinerii camionului din 23 noiembrie 2010.

Potrivit informaţiilor, funcţionarea schemei l-a costat pe Vladimir Vlasov, directorul SRL Grupul de Companii SAVVA, care în prezent activează în calitate de specialist în domeniul vămuirii la compania de stat de brokeraj vamal Î.S. VAMSERVINFORM, fondată de Serviciul Vamal, 10 mii USD per tranzacţie, pe care acesta îi achita direct lui Vladlen Stadler.

Pe marginea materialelor acumulate de MAI pe acest caz, la 11 februarie 2011, în baza art.art. 46, 248 alin.(5) lit.lit. b), c) şi d) ale Codului Penal, pe faptul de contrabandă comisă de un grup criminal organizat, de către Procuratura mun. Chişinău a fost pornită urmărirea penală, dosar nr.2011010225.

Soarta dosarului însă a fost decisă de către Vlad Guzic, procuror în procuratura municipală, care la 5 ianuarie 2012 din a treia tentativă a reuşit să claseze cauza penală!!! Paradoxal, dar principalul actor care s-a opus celor două prime tentative de clasare a fost însăşi făptaşul contrabandei, Vladimir Vlasov, şi nu de dragul respectării legii sau din lipsă de dorinţă de a respecta „etica corporativă” din cadrul Procuraturii şi MAI! A făcut-o de dragul obţinerii certificatului de „virginitate”, prin ordonanţa de clasare a dosarului penal din motivul lipsei faptei de contrabandă, dar nu a probelor suficiente pe care procurorul şi şefii săi ierarhici aşa şi nu le-au observat.

Mai mult decât atât, la 5 ianuarie 2012, prin Încheierea irevocabilă a judecătorului de instrucţie Ghenadie Morozan a fost dispusă în mod automat şi clasarea cauzei penale nr. 2011978125, pornite la 9 august 2011, deja de către Procuratura Anticorupţie, pe acelaşi fapt şi cu referire la aceleaşi persoane.

Procuratura Anticorupţie însă, analizând argumentele invocate în încheierea judecătorului de instrucţie în raport cu materialele cauzei penale şi apreciind probele administrate a constatat că aceasta este neîntemeiată şi ilegală. Respectiv, încheierea a fost atacată la Curtea Supremă de Justiţie cu recurs în anulare, care după aproape jumătate de an de „examinare” a fost… respins!!! Acest fapt a servit drept temei legal pentru Procuratura Anticorupţie de a emite la 30 septembrie 2012 ordonanţa de clasare definitivă a dosarului penal, înaintând ordonanţa menţionată pentru avizare în adresa Direcţiei Control al urmăririi penale şi Asistenţă metodologică a Procuraturii Generale.

În urma unei analize, potrivit Direcţiei Control al urmăririi penale şi Asistenţă metodologică a Procuraturii Generale, decizia Curţii Supreme de Justiţie pe marginea recursului depus de Procuratura Anticorupţie denotă corectitudinea încheierii finale de clasare a urmăririi penală nr.2011010225, emise de judecătorul de instrucţie, aceasta fiind emisă în baza ordonanţei respective prezentate de procurori.

Ordonanţa fiind ilegală, poate fi uşor anulată de Procuratura Generală, aceasta fiind un organ ierarhic superior care este în drept să anuleze ordonanţele incorect emise de organele procuraturii de nivel inferior. În acest sens, în baza avizul negativ al Direcţiei Control al urmăririi penale şi Asistenţă metodologică (Ruslan Popov), în februarie 2013 Procurorul General (la moment interimatul era asigurat de Andrei Pîntea) a emis o ordonanţă de anulare a ordonanţelor anterioare de clasare a urmăririi penale, considerate drept ilegale, fiind dispusă reluarea urmăririi penale de către Procuratura Anticorupţie.

Cu regret, până în prezent, posibil la fel din cauza „eticii corporative”, dosarul penal nu a mai fost finisat prin transmiterea în instanţa de judecată, fapt care direct tergiversează atragerea la răspundere a persoanelor implicate în acţiunile de contrabandă şi a vameşilor implicaţi în tutelarea schemei de contrabandă.

Nu ştiu care va fi soarta de mai departe a investigaţiilor efectuate în anul 2010. Ceea ce este deja evident în această speţă este cât de corupt şi putred este sistemul de drept din Moldova. Probabil totul se va tranşa la fel ca şi în cadrul „corporaţiilor”, mai ales că se cunoaşte despre faptul mituirii cu 20 mii USD, chiar în faza iniţială a urmăririi penale, a unuia din şefii procurorului „combinator” Vlad Guzic. În rezultatul unei anchete de serviciu pe marginea încălcărilor comise, acesta a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră, măsură considerată suficientă conform „eticii corporative”.

Acum aş vrea să mă întorc la întrebarea iniţială, din Partea I, care este totuşi delimitarea dintre „etica profesională”, interesul corporativ şi tăcerea mieilor, soră cu inacţiunea criminală a funcţionarilor din sistemul birocratic corupt şi a presei subordonate şi loiale conducerii ţării, respectiv complicitatea la fărădelegile promovate de conducătorii instituţiilor publice??? Angajaţii organelor de drept, care văd zilnic fărădelegile colegilor şi şefilor lor nu trebuie să reacţioneze, pentru a nu afecta etica profesională??? Trebuie ei oare să tacă, ca mieii, să se conformeze cerinţelor eticii corporative, încălcându-şi obligaţiunile legale??? Oare acei funcţionari nu sunt în primul rând membri ai societăţii şi doar apoi angajaţi ai ministerelor, primăriilor, vameşi, poliţişti, procurori sau judecători, colegi ai corupţilor şi contrabandiştilor?

Trebuie oare să ne transformăm cu toţii în complicii corupţilor şi elementelor putrede din sistemul birocratic de stat? Oficialii din UE închid şi ei ochii la hoţiile care au loc într-un stat deja aproape asociat cu acte în regulă cu ei, limitându-se şi ei la declaraţii cu formulări generale şi vagi. Probabil deja s-au deprins şi ei cu „etica corporativă” din Moldova. Rămâne să aşteptăm instrumentele de monitorizare din perioada de preaderare, referitor la care ne preîntâmpină tot mai des oficialii europeni.

Apropiatul lui Baliţchi Vladlen Stadler, şef al Vămii Cahul şi concomitent şef-adjunct al Departamentului Aplicarea legii a Serviciului Vamal, cunoscut în anumite cercuri cu poreclele „KIRDÎK” şi „MITITELU’” a fost vizat în octombrie 2013 de percheziţii operate de CNA. Ofiţerii au ridicat de la domiciliul lui Stadler 100 mii euro, care conform bănuielilor au format obiectul unor acte de corupţie. Despre acel caz nu s-a auzit nimic în mass-media. Şi nici cu un dosar penal nu s-au soldat acele percheziţii. Asta deşi Stadler aşa şi nu şi-a văzut banii înapoi… Aşa e când şi la Vamă, şi la MAI, şi la CNA, şi la Procuratură mieii tac şi se îngrijesc de etica corporativă!

Poate în cazurile descrise mai sus ne ajută cineva de la Bruxelles? Poate cineva de la OLAF (Oficiul European AntiFraudă)? Poate ne ajută ei până la urmă dacă procurorii de la Chişinău sunt impotenţi, să vedem care organ trebuie să elucideze circumstanţele comiterii contrabandei şi a acţiunilor criminale ulterioare, de muşamalizare a cazului? Care din instituţiile statului trebuie să investigheze şi să atragă la răspundere penală persoanele care au creat în Moldova un sistem de acoperire a infractorilor, care suge şi face să dispară volume întregi de dosare penale de contrabandă, abuz în serviciu, corupere pasivă şi activă, etc.? Am adus mai sus doar un exemplu de un astfel de dosar, care vizează o schemă de contrabandă, care a creat prejudicii bugetului de stat de zeci de milioane de lei. Asta în situaţia în care Moldova nu-şi poate hrăni copiii din grădiniţe şi bătrânii din aziluri, stând cu mâna întinsă în faţa donatorilor! Dacă vă par prea puţine aceste cazuri pentru concluzii atât de dramatice, vor urma şi altele! Foarte CURÂND.

P.S. În fiecare zi, la ora 03:00, din parcarea staţiei peco LUKOIL din preajma Vămii Chişinău pleacă spre Giurgiuleşti un microbuz de model MERCEDES Sprinter Vario, cu nr. de înmatriculare ST AW 309. Cu el se deplasează la şi de la serviciu vameşii de la Postul vamal Giurgiuleşti. Chiar nu mi-e clar, oare chiar nu sunt suficienţi vameşi în Cahul? De ce se obosesc vameşii să meargă tocmai din Chişinău la serviciu la Giurgiuleşti, 90% din vameşii plasaţi cu serviciul la vama din sudul ţării fiind din capitală??? Doar costul deplasării pentru o singură zi de muncă este de 200,00 MDL de căciulă, bani pe care-i achită vameşii din buzunar. Asta fără costul alimentării. Şi asta la salarii de 2500,00 MDL lunar! Aş crede că este o pedeapsă pentru vameşi să meargă la serviciu, în fiecare schimb, la peste 200 km de casă. Asta dacă n-aş cunoaşte că toţi sunt apropiaţi ai lui Vladlen Stadler şi că fiecare vameş îi plăteşte câte 5 mii euro lunar, doar pentru ca… KIRDÎK să-i lase cu serviciul la Giurgiuleşti!!! Apropos, după orele 08:00 acelaşi microbuz se deplasează zilnic din Giurgiuleşti înapoi spre Chişinău, cu portbagajul plin cu băutură de contrabandă, de la duty-free-ul lui Shor! Asta ca să nu mai vorbim de ce au vameşii ieşiţi din tura de la Giurgiuleşti prin buzunare! 😉 Dacă cineva nu mă crede, să verifice! 😉 Iar dacă mă crede, să tacă, ca mielul, că aşa prescrie „etica corporativă”! La mai multe şi la mai mari reforme, MAI, Procuratura şi CNA! 😉 Mânca-v-ar Bruxelles-ul să vă mănânce!

Etichete: ÎS VAMSERVINFORM, Dan Cincilei, Ghenadie Morozan, Grupul de Companii SAVVA, Postul vamal Giurgiuleşti, Serviciul Vamal, Tudor Baliţchi, vama moldovenească, Vlad Guzic, Vladimir Vlasov, Vladlen Stadler