CE şi PENTRU CINE cerem duminică?


Revoluţii...Să ne cerem ţara înapoi. De acord. Aşa este bine şi corect. De la cine am ajuns să o cerem înapoi? De la cei, cărora tot noi le-am dat-o după 7 aprilie 2009! Pentru şi de asta am dat curs apelului Platformei CIVCE Demnitate şi Adevăr şi am ieşit la mitingul din 5 aprilie, organizat pentru a comemora 6 ani de FURT al speranţelor noastre, ale tinerilor şi pentru a spune NU modului perfid în care speranţele noastre au fost convertite la cursul oficial al BNM în miliarde de euro, cu care s-au ghiftuit oligarhii. De asta am ieşit entuziasmat, am votat, susţinut şi promovat revendicările mitingului, care ţineau de salvarea cursului european al ţării, pedepsirea celor implicaţi în furtul Băncii de Economii şi demisia tuturor celor implicaţi în schemele de corupţie, printre care şi şeful de la Vamă.

Şi de asta am continuat să sper şi la al doilea miting, din 3 mai, chiar dacă deja începuseră să-mi apară suficiente şi legitime întrebări, care poate nu mi-ar fi apărut dacă n-aş fi trecut şi eu prin experienţa 7 aprilie şi mai ales a anilor care au urmat. Am continuat să sper chiar şi după straniul şi ruşinosul apel venit la 3 mai din partea organizatorilor, de indezirabilitate a mesajelor unioniste şi a unioniştilor şi respectiv înlocuirea lor cu exponenţii unor curente care nu doar că erau în tabăra lui Voronin la 7 aprilie, dar nici după 2009 nu ezită să se declare românofobi şi anti-europeni. Unii pe care chiar îi credeam unionişti au început să dea cu expresii, gen „Unirea trebuie făcută, nu strigată!”. Perfect! Vă daţi seama? Tacem, tacem încă vreo 15-20 de ani, în timp ce pro-ruşii de la Chişinău strigă în gura mare, după care, când vom fi din nou parte a Marii Rusii, hop, vom lua şi vom face Unirea! Nu-i am în vedere doar pe cei din fostul PPCD, care au stat comod în fotoliile de deputat sau pe lângă ele între 2005 şi 2009, dar chiar şi rusofoni sau vorbitori de moldovenească stâlcită, care au pus la zid toţi aceşti 6 ani tinerii care au luptat la 7 aprilie.

Şi chiar după straniul deficit de timp şi spaţiu pentru vorbitorii la microfon, care a tăiat ca în carne în diversitatea vorbitorilor, lucru cel puţin neclar pentru o platformă Civică, care ar trebui să fie prin definiţie una de liber acces şi liberă exprimare, a întregii diversităţi de opinii din societate, reunite prin revendicări comune de protest. Cercul de vorbitori şi persoane identificate cu Platforma Civică s-a restrâns până la un grupuleţ de oameni care, cu mici excepţii, chiar să vrei foarte mult n-ai cum să nu-l identifici cu un trust media şi doi oameni de afaceri din spatele acestuia, nici mai buni, nici mai răi probabil ca oligarhii Plahotniuc, Filat, Platon sau Shor. Cine nu mă crede să vadă CV-urile lor, mai ales perioadele în care au fost numiţi de Voronin şef la Banca de Economii şi respectiv ministru la Transporturi, dar şi cea în care au fost parteneri cu Plahotniuc la Victoriabank.

Din nou, o să repet ce am mai zis de numeroase ori în ultimii ani, după întâlnirile din august 2010 pe care le-am avut cu Sergiu Mocanu şi Victor şi Viorel Ţopa, nu am nimic cu oamenii, jurnaliştii care lucrează onest la acest trust media, tot aşa cum nu am nimic cu cei care lucrează la imperiile media ale lui Plahotniuc şi Filat. Chiar dacă o parte din ei produc pe la spate (de fapt mai jos de spate), paradoxal inclusiv şi producători pe care nu i-am văzut niciodată în ochi, umblând cu mâţa-n sac şi cu tot felul de procedee mai puţin bărbăteşti, care nu le fac cinste robelor de avocat şi musteţilor de jurnalist. Însă cei pe care aceştia îi ascund în spatele lor au de răspuns la mai multe întrebări, despre acţiunile lor, atât până la, cât şi după 2009. Şi nu pentru ei, altădată identificaţi perfect cu gaşca de oligarhi adăpostiţi la pieptul lui Voronin, ci împotriva lor am ieşit noi, tinerii în stradă la 7 aprilie 2009. N-aveam de unde să ştim atunci cine vor fi investitorii germani care vor cumpăra trustul media care ne-a fost alături la 7 aprilie…

La 16 mai întrebările mele au început să treacă în indignare, când trustul media efectiv a sabotat manifestaţia noastră, a unioniştilor, la care ne-am adunat într-un număr mai mare de 20 de mii de oameni! Pentru mine, care am ieşit până acum la toate acţiunile de protest faţă de actuala guvernare, cum a fost şi manifestaţia unionistă din 16 mai, este imposibil să înţeleg această atitudine. Cel puţin, să fie clar: nu pentru ei, 2+ oligarhi am de gând să-mi cer ţara înapoi de la alţi doi oligarhi.

Ieri, înainte de mitingul de duminică Platforma Civică, în acelaşi format la microfon ca la 3 mai, a organizat o conferinţă de presă, la care a anunţat revendicările pentru mitingul de duminică. O să recunosc, dacă până ieri eram derutat, revendicările de ieri m-au nedumerit cu totul. De la pedepsirea celor care au furat miliardul de la Banca de Economii şi demisia corupţilor de rang înalt de la guvernare de la primul miting am rămas cu… demisia procurorului general, a şefului CNA (ambii au anunţat recent extinderea anchetei în dosarul BEM, sub monitorizarea ambasadelor Occidentale de la Chişinău), a guvernatorului BNM şi… a şefului Curţii de Conturi, ultimul fiind deja suspendat din funcţie! În această situaţie cum să nu fie credibilă informaţia care a apărut aseară, prea exactă pentru a fi neglijată, despre întâlnirea de la 1 aprilie din Frankfurt, dintre Vlad Filat şi Victor şi Viorel Ţopa?! Desigur, putem să ne facem că n-am observat Observatorul, dar asta nu înseamnă că vor dispărea, de la sine, şi întrebările.

Aşa sau altfel, după 7 aprilie nu mai suntem nici naivi, nici mai ales proşti. Da, ne vrem ţara înapoi de la oligarhii Plahotniuc şi Filat! Dar NU pentru a o da pe mâna oligarhilor Victor şi Viorel Ţopa. Şi mai ales NU pentru a o întoarce înapoi lui Filat, sub forma unui nou proiect politic pe care acesta vrea să-l lanseze, speculând după acelaşi scenariu 7 aprilie, protestul sincer al oamenilor!

Deci, dragii mei, gândiţi-vă bine CE şi mai ales PENTRU CINE cereţi duminică şi nu doar! Nu e suficient să cereţi ţara înapoi, ci să ŞTIŢI cui o daţi! Eu unul, după ce îmi voi lua ţara înapoi, o voi da DOAR unei noi generaţii de politicieni, under 40, care nu s-a identificat anterior cu proiecte politice compromise! Sau IDEAL ar fi să o pot întoarce înapoi Ţării mele, de la care a fost furată continuu de ruşi, ai lor sau… ai noştri.

Anunțuri

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: