Stupiditatea Min.Fin-ului şi Vama de buzunar, sau operaţiunea „Un Mercedes pentru colegul de partid”

Printre alte măsuri trăsnite „anti-criză”, în proiectul de politică bugetar-fiscală pentru anul 2012, Guvernul propune majorarea cotelor accizelor la importul autoturismelor.

Însă marii experţi în politică bugetar-fiscală de la Guvern au uitat sau poate nici n-au ştiut că asemenea strategii au mai fost aplicate şi în bugetul din 2010?! Chiar dacă intenţia sus-numiţilor posibil a fost şi în 2010, şi acum una bună (deşi mă îndoiesc din ce în ce mai mult), aceştia au uitat se pare care au fost efectele acestor majorări?

Au fost de fapt doar două:

1. Automobilele second hand au devenit un lux pentru populaţie, preţurile pe piaţa moldovenească la această categorie de autoturisme, la care pretind de obicei păturile cu venituri medii şi mici ale societăţii devenind cele mai mari din regiune şi

2. Majorarea încasărilor în bugetul… transnistrean, deoarece în mod normal populaţia a încercat să evite fiscalitatea nebună de la vama moldovenească, efectuând procedurile vamale de import pentru autoturismele importate din Europa la vama transnistreană. Deşi aceasta nu este unica explicaţie, vom vedea mai jos încă una…

Vă întrebaţi poate dacă a avut de câştigat ceva şi Bugetul Republicii Moldova? Ba bine că nu! Deşi cotele accizelor au fost esenţial majorate şi în 2010, organele vamale au încasat în buget accize la import cu 80,1 milioane lei mai puţin decât estima Ministerul Finanţelor, doar la importul autorurismelor suma neîndeplinirii cifrei de control fiind de 36,9 milioane lei. În acest context, comentariile pe marginea eficienţei acestei măsuri care ar avea scopul nobil de majorare a încasărilor la Bugetul de stat cred că sunt de prisos.

Dar de unde eficienţă, dacă chiar a doua persoană din ierarhia actuală de la Vamă, încurajată şi protejată de păpuşarii din spatele său, scuipă demonstrativ şi pe buget, şi pe eventualele scopuri nobile ale Min. Fin-ului şi dă un exemplu subalternilor săi şi întregii ţări cum se respectă politica bugetar-fiscală a unui stat care se pretinde a fi unul de drept?!

E vorba de aplicarea unei scheme de introducere în mod fraudulos în ţară a unităţilor de transport, cu aplicarea elementelor de abuz de putere, trafic de influienţă, uz de fals şi eschivarea de la achitarea drepturilor de import. Gravitatea şi pericolul acestei scheme constă în prejudicierea gravă a securităţii economice a ţării şi Bugetului de stat, dar şi în faptul că schema a funcţionat la comandă politică.

Astfel, Corneliu Trofăilă, care în perioada guvernării comuniste a deţinut funcţia de şef al Direcţiei Juridice a Serviciului Vamal, iar din ianuarie 2008 până la începutul lui februarie 2010 a fost încadrat în serviciul diplomatic, fiind numit membru al Misiunii Permanente a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului, în oraşul Geneva, Elveţia, conform Ordinului directorului general Baliţchi nr.86-p din 17 februarie 2010 (vezi scan), a fost autorizat cu dreptul la a doua semnătură în Serviciul Vamal.

Acesta probabil a înţeles aceste împuterniciri ca fiind valabile şi în procesul de aplicare a schemelor frauduloase, sub protecţia celor cu drept de semnături mult mai importante în această ţară.

Conform Schemei statelor de funcţii ale Aparatului Central al Serviciului Vamal al Republicii Moldova (vezi scan), dl Trofăilă deţine nu doar a doua semnătură, dar şi a doua funcţie în organelle vamale, fiind numit director al Departamentului Venituri şi tehnologii informaţionale.

În conformitate cu prevederile art.22 din Legea nr.761-XV din 27.12.2001 Cu privire la serviciul diplomatic, „Membrii personalului misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, precum şi membrii familiilor lor, la revenire în Republica Moldova după încheierea misiunii, pot introduce în ţară, cu scutire de taxa pentru valoarea adaugata, de taxele vamale şi accize de import, bunuri procurate pentru uz personal în perioada aflării lor în misiune”. Anume aceste prevederi legale şi constituie ţinta schemei frauduloase aplicate de ofiţerul vamal, de a încadra în aceste scutiri legale, prin uz de fals, alte bunuri decât cele reglementate de lege.

La data de 19 februarie 2010, conform Certificatului de înregistrare eliberat de către organele competente ale Republicii Federative Germania (vezi scan stânga), precum şi în conformitate cu Certificatul european de înregistrare (vezi scan dreapta), cetăţeanul Republicii Moldova Vitalie Rotaru a procurat din oraşul german Stuttgart un autoturism de lux, model MERCEDES-BENZ S 500 4MATIC, nr. caroserie WDD2211861A293486. De reţinut şi observat, că la acea dată dl Trofăilă nu mai era membru al personalului diplomatic, fiind deja angajat al organelor vamale, deci nu mai putea pretinde la procurarea bunurilor şi introducerea acestora în ţară cu aplicarea facilităţilor prevăzute de Legea serviciului diplomatic.

Legea însă se pare că nu este deloc o vacă sacră pentru conducerea vămii moldoveneşti, ci mai curând o simplă formalitate, care se ocoleşte perfect, mai ales dacă aceasta o cer cei care sunt sursă de protecţie.

Cine este, totuşi, acest sus-menţionat Vitalie Rotaru? Dacă iniţial în cadrul investigaţiei îl priveam drept un simplu beneficiar al schemei ilegale, atunci după publicarea investigaţiei Organized Crime and Corruption Reporting Project, pe marginea implicării ofiţerilor din organele de drept moldoveneşti în schemele de contrabandă cu ţigări, am sesizat că această persoană pare că nu e deloc un simplu cetăţean al Republicii Moldova.

Vă reamintesc un fragment din acea investigaţie: „… Lanţul cumetrilor cu epoleţi. Lanţul cumetriilor din Poliţia moldovenească e complicat. Alexandru Jizdan şi Alexandru Pînzari sunt cumetrii lui Vitalie Rotaru, alt fost poliţist la Crima Organizată, care acum, politician fiind, e consilierul premierului Moldovei, Vlad Filat. Vitalie Rotaru este ginerele generalului Gh. Stratulat din Serviciul Protecţie şi Pază de Stat din Moldova…”.

Pornind de la aceste informaţii, am încercat să identific statutul oficial al acestei persoane şi rolul pe care îl are în politica moldovenească, ajungând la concluzia că acest Vitalie Rotaru este într-adevăr o persoană apropiată conducerii Guvernului. Deşi purtătorul de cuvânt Igor Volniţchi a negat că sus-numitul ar fi consilier oficial al prim-ministrului, mai multe surse confirmă, că acesta ar fi consilier netitular al premierului. Conform informaţiei de pe pagina oficială web a PLDM, Vitalie Rotaru este membru al Consiliului Politic Naţional al partidului, iar după alegerile locale din 5 iunie 2011 el a fost ales din partea respectivului partid pentru funcţia de consilier raional Criuleni, iar ulterior a fost promovat la funcţia de preşedinte al raionului respectiv.

La data de 24 februarie 2010 acest Vitalie Rotaru introduce, prin Biroul vamal Leuşeni autoturismul procurat la 19 februarie 2010. Însă conform facturii comerciale invoice (vezi scan stânga) prezentate organelor vamale, apare un alt proprietar al autoturismului – nimeni altul decât dl Trofăilă. Invoice-ul în cauză trezeşte nu doar curiozitate, dar şi suspiciuni de falsificare, din acesta reieşind, că autoturismul procurat la data de 19 februarie 2010 de Rotaru ar fi fost procurat de fapt la 1 februarie 2010 de către Trofăilă. Suspiciunile însă se pare că nu se pot referi în vama moldovenească la cei ce deţin pâinea şi cuţitul, astfel încât conform Adeverinţei vamale şi Chitanţei de percepere a obligaţiilor vamale (vezi scan dreapta), Vama Leuşeni a perfectat importul autoturismului pe numele lui Corneliu Trofăilă, fiind achitate în bugetul de stat 0,00 lei.

Conform calculelor, luând în consideraţie faptul, că legea prevedea la momentul importului achitarea unui acciz în cuantum de 3,5 euro pentru fiecare cm cub al volumului motorului (Mercedesul importat de Rotaru având un volum al motorului de 5461 cm cubi), bugetul Republicii Moldova a fost furat în aceatsă speţă de nu mai puţin de 19 113,50 euro. Am încercat să văd ce s-a întâmplat ulterior cu acest autoturism şi s-a confirmat, că Mercedesul nu a fost înregistrat pe numele lui Trofăilă, ci pe numele unui oarecare Didenco Iurie Clementie, cu nr. de înmatriculare C OU 127. Despre această persoană de asemenea se spune că este una foarte influientă şi ar fi din anturajul unor sus-puşi de la Guvern. Cel mai grav este că în conformitate cu informaţiile de care dispun acesta nu este un caz singular, pe numele acestui Corneliu Trofăilă sau al membrilor familiei lui fiind adus cel puţin încă un Mercedes, în aceeaşi perioadă, prejudiciul adus bugetului de Stat fiind astfel cel puţin dublu.

Am făcut publică această schemă frauduloasă în cadrul unei conferinţe de presă încă la 1 iulie 2011, pentru a sensibiliza societatea civilă şi opinia publică pe marginea problemelor grave de integritate morală cu care se confruntă conducerea Vămii moldoveneşti, dar şi politicienii de la noi, sperând că după publicarea rezultatelor investigaţiei această speţă va fi anchetată de organele de drept conform procedurilor penale, persoanele vinovate urmând a fi pedepsite şi totodată prejudiciul adus Bugetului de stat a fi reparat.

Însă la 6 luni după conferinţa de presă sesizez stupefiat, că dl Trofăilă continuă să deţină a doua funcţie în vama moldovenească, dl Rotaru – prima din raionul Criuleni, iar gaura formată în buget rămâne nerecuperată… E totuşi ceva putred în „Danemarca noastră”, doamnelor şi domnilor!

Şi întrebarea mea pentru cei care au elaborat proiectul politicii bugetar-fiscale pentru anul 2012 este: dacă tot tipii sus-menţionaţi sunt neclintiţi din funcţii, de ce vă mai „încordaţi” atâta?! Doar pentru cei mulţi şi proşti?! Pentru că pe exemplul de mai sus este clar, că în ţara asta cei din categoria „deştepţilor” nu plătesc accize şi taxe la vamă!

Etichete: contrabanda, Corneliu Trofăilă, Politica bugetar-fiscală, Schemă frauduloasă, Serviciul Vamal