Chişinău Fashion Week, sau VIP magazin, spălătorie de imagine pentru puşcăriabili

În toate cimitirile din MallDova totul este gata pentru lansarea cu tam-tam a defilărilor în ţinute sexy, care vor avea loc concomitent cu prezentarea celor mai noi şi scumpe modele de „maşini mişto”. Partenerul informaţional al evenimentului este revista VIP magazin, care în ultima ediţie a dat start Săptămânii Modei, prin etalarea pe copertă a lui Eduard şi Illa Bănăruc. Chiar dacă nu prea cunosc unde e localizată cea mai săracă ţară din Europa, acum toate centrele de modă şi cultură din lume, Paris, Milano, New York, Londra, Moscova şi chiar Dubai îl cunosc pe şeful adjunct al Cancelariei Guvernului din Moldova, tot el fost „zavhoz” la IPTEH.

Nu zic, Bănăruc cu adevărat a muncit pentru statutul de bijuterie a elitei moldoveneşti, mai ceva ca sărmanele modele anorexice care defilează la prezentările de modă. Acesta, sărmanul, a fost nevoit chiar să se dea pe mâna chirurgilor plastici pentru a-şi merita locul pe podium, făcându-şi implant de păr. A fost nevoit chiar să treacă prin şocul eşecului primei operaţii de transplant! Deoarece în 2010 încă economisea banii, el a contractat operaţia la medici din Chişinău, care, probabil din lipsă de experienţă i-au implantat părul artificial în rânduri drepte, podoaba capilară a lui Bănăruc arătând… exact ca o peruiţă de dinţi! Murea de râs tot PLDM-ul de el. A trecut greu peste stresul eşecului transplantului. Dar iertase medicii de la Chişinău şi făcea sârguincios rezerve de „kile de iepuri” din corupţie şi contrabandă, pentru a putea şi el deveni VIP.

Şi iată că l-a auzit Dumnezeu. Imediat după ce Şăfu’ Filat şi-a tras un breton de toată frumuseţea în Elveţia, Bănăruc a plecat în Israel, la o clinică privată, unde şi-a scos părul artificial moldovenesc şi şi-a implantat unul nou, evreiesc! Acea operaţie i-a schimbat viaţa! Norocul şi „kilele de iepuri” nu mai conteneau să cadă peste cel care a muncit atâta ca să ajungă din „zavhoz” VIP. În fostul său birou de la IPTEH, unde cândva erau câteva legături de euro, acum deja nu mai încap sacii cu valută, veniţi de la Baliţchi şi Coca, ultimul ajuns recent la pârnaie. Asta până în primăvara ghinionistului an 2013, când au dat busna peste el CNA şi procurorii, care nu doar i-au luat din safeul de la Guvern banii „primiţi cadou la nuntă”, dar şi au început să-i dea în cap cu „kilele” de dosare penale. Şi deoarece nenorocirile niciodată nu vin singure, şi părul evreiesc a început să cadă, rămânând doar pe frunte, vârful capului rămânând din nou chel! Exact ca în Cenuşăreasa…

În 2013 ghinionul a dat şi peste alte VIPuri malldoveneşti. Probleme mari la Şăfu’ Filat, care din cogemite number one şi premier a ajuns… simplu mire. Probleme mari la Kolea Vicol, „Da, Şăfu!”, „Dă-le rassleblenie la ăia şi pune-le amendă la ăilalţi!”, „Dă-i na*ui, lasă-i să lucreze!”, „Eu o să vorbesc cu Tudor şi o să găsim o soluţie ca să fie mai bine!”. La toate problemele create lui Vicol de CNA, şi Recean l-a ameninţat că-l trânteşte „cu capu’ di asfalt”!

Parcă răsuflaseră mai uşor când a revenit pacea în Alians şi CNA a intrat din nou în hibernare profundă, iar Consiliul Naţional Inexistent a început să zică, că toţi bandiţii din Guvernul din Moldova îs curaţi ca lacrima, de la Bandiţchi până la Contrabandiţchi!

Asta ca lovitura să le vină recent tocmai când şi de unde nu se aşteptau, de la 21 deputaţi din… PLDM (!!!), care se pare că sunt serios puşi să-l trăsnească „cu capu’ di asfalt” pe nimeni altul decât chiar „trântaciul” Recean!

Şi din nou pericol, şi din nou tremură fundul. Şi din nou privirile sunt îndreptate în oglinda, oglinjoară… Cu siguranţă ghinionul revine pentru că… cade părul! Se caută cea mai bună clinică privată! Din Elveţia! Deja îşi poate şi el permite! Şi au să treacă toate. S-or linişti şi cei 21 deputaţi. Şi va fi programată la turaţii maxime VIP magazin, maşina de spălat… imaginea puşcăriabililor!

Decriminalizarea contrabandei: Filat vrea de la AIE garanţii de securitate personală?!

Să fiu sincer, când am aflat despre iniţiativa care prevede decriminalizarea contrabandei N-AM CREZUT! N-am crezut că într-un stat afectat grav de acest flagel care-i macină economia şi imaginea în exterior este posibil aşa ceva. Mâinile-n cap mi le-am pus doar când am văzut proiectul pus pe hârtie, ba chiar şi fiind însoţit de o notă informativă semnată de Tudor… Bandiţchi. Ca să vezi, acest proiect de lege mai poate fi şi… explicat!

Iniţial ştirea mi s-a părut neverosimilă, ba chiar imposibilă şi am crezut că e vorba de o puşcă cu… conţinut de PR negru pe domeniul care este cel mai vulnerabil pentru actualul premier de la Chişinău. Şi dacă totuşi „imposibilul e posibil” la Chişinău (vezi documentele de mai jos), proiectul de lege care în versiunea Cancelariei de Stat cică se referă la „optimizarea sistemului de sancţionare pentru fraude vamale” a „şuierat” prin şedinţa Guvernului din 10 octombrie, miniştrii ridicând mâinile „ca oile”, fără nici o obiecţie sau cel puţin… behăitură…

Nu ştiu dacă faptul că mega-proiectul s-a împotmolit miercurea trecută în Comisia Economie, buget şi finanţe a Parlamentului ne oferă suficiente motive să fim liniştiţi. După blocarea proiectului de către deputaţii PL, PLDM-ştii au blocat imediat în Comisia juridică un alt proiect de lege al „colegilor de alianţă” , deja din PDM. Respectiv, după cum ne-au obişnuit deja în situaţii de „blocaj”, cei din AIE probabil discută acum despre „principii şi valori”, adică negociază de fapt interese şi… pârghii. Cumva à la Freud a confirmat aceste negocieri şi deputatul Guma, care a menţionat în cadrul dezbaterilor din Comisia economică, că „chiar dacă o să zică Partidul Democrat să susţin acest proiect, eu nu o să susţin până când nu văd (ATENŢIE!!!) acel proiect de lege pus pe rol, care nu este mai puţin important (referindu-se probabil la proiectul democraţilor, blocat de liberal-democraţi).

Vă propun totuşi să încercăm, împreună cu Tudor Baliţchi (vezi motivaţia lui în documentele de mai jos) să găsim explicaţii pentru această disperare, cu care Guvernul şi generalul Bandiţchi în particular şi PLDM-ul şi deputatul Ioniţă în general promovează acest proiect.

După cum a observat şi Ion Dron într-una din emisiunile de la unul din posturile TV private de la Chişinău, este foarte puţin probabil ca această iniţiativă să le aparţină de fapt lui Baliţchi şi Ioniţă, proiectul fiindu-le „pus pe masă” de către şeful lor de partid. De ce oare premierul uită şi de criză economică, şi de integrare europeană, şi de problema transnistreană şi iată preferă să se ocupe în regim de URGENŢĂ de acest proiect care prevede excluderea din Codul Penal a componenţei de a componenţei de infracţiune de contrabandă, astfel încât această infracţiune să fie pasibilă în Moldova doar de răspundere… administrativă?!!!

Şi… staţi, nu Vă grăbiţi să Vă şocaţi, că nu e tot! Autorii proiectului ard de nerăbdare şi să coboare termenul de prescripţie aplicat la atragerea la răspundere legală a delicvenţilor vamali de la 15-20 de ani, cum e în prezent, sub un plafon de… (ATENŢIE!!!) 4 ani, adică exact cât durează… un CICLU ELECTORAL! Deci, simplu vorbind, esenţa proiectului constă în faptul că se vrea ca în Moldova să poţi face contrabandă cu un TIR plin de ţigări (ca în cazul de răsunet din martie 2010) şi pentru asta să primeşti… o banală amendă şi… aia dacă ţi se incriminează atâta timp cât… tot tu eşti la guvernare! Îndrăzneţ, nu?! Chiar tupeist şi obraznic! Şi avem tot dreptul moral să formulăm această concluzie.

Foarte straniu pentru exponentul unei alianţe de guvernare proclamată a fi şi „pentru integrare europeană”, în nota explicativă a lui Baliţchi se face trimitere la practica… Ucrainei (!!!), care ar fi aprobat aceleaşi amendamente legislative, fiind aplicate (din nou ATENŢIE!!!) începând cu 1 iunie 2012, adică chiar în pragul alegerilor în Rada Supremă de la Kiev. Observ în aceste legături cu practica Ucrainei cel puţin doi „câini îngropaţi” la suprafaţă în motivarea proiectului. Primo, cariera Iuliei Timoşenko, care iată că a evoluat în doar câţiva ani de la premier la… deţinut, cu articole grele din Codul Penal în background. Sunt sigur că distanţa dintre Kiev şi Chişinău nu este atât de mare ca soarta ex-omologului său să nu-i dea de gândit lui Filat şi ca el să nu-şi pună întrebarea: „Quo vadis?”. Dacă Vă pare puţin probabil, Vă propun să Vă aminţiţi şi de cele relatate anul trecut de Procurorul General în timpul audierilor din plenul Parlamentului. Ei, acum ipoteza se conturează mai bine, nu?! Nu vrea oare cel „supranumit” de unii bloggeri „Vova Chiştoc” să iasă de sub „şah” continuu, pus pe „rege” de Procuratură?! 😉

Şi secundo, relaţia personală de prietenie strânsă între generalul Vămii moldoveneşti Baliţchi şi generalul Serviciului Vamal de Stat al Ucrainei Igor Kaletnik. Se spune că recent acesta chiar ar fi primit cadou din partea lui Bandiţchi două arme de foc, trecute ilegal peste frontiera de stat. Să fie oare aceste manevre prin care Kaletnik şi-a asigurat „fundul” înainte de alegerile din Ucraina, care iată cel mai probabil l-au şi detronat de la conducerea Vămii ucrainiene, un transfer de know-how către prietenul său, destinat să-i salveze lui şi şefului său de partid… siguranţa personală şi libertatea? Nu e de exclus!

Poate chiar Vă pare straniu, dar observaţi că în toate cele 4 pagini pe care este redactată nota lui Baliţchi chiar nici vorbă de experienţă sau normă europeană, sau cel puţin aplicată eventual în vreun stat asociat cu UE?! Chiar a ajuns Ucraina, cu tot respectul pentru vecini, să fie etalon şi exemplu pentru un stat care vrea să se integreze în UE? Mai mult decât atât, am scotocit prin practica statelor europene şi chiar n-am găsit nici un stat care n-ar conţine pedeapsă penală pentru contrabandă. Am avut şi schimburi de păreri cu experţi EUBAM şi ai altor instituţii occidentale, care în mare parte au aflat în premieră de la mine despre proiect, „căzându-le mandibula”. În toate statele europene legislaţia este una deosebit de dură în privinţa infracţiunilor care atentează la securitatea economică, în unele existând chiar şi o derogare de la principiul universal acceptat, aplicându-se prezumţia vinovăţiei pentru infracţiunea de contrabandă, confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport fiind dispusă chiar de organul constatator, fără ca să fie aşteptată sentinţa instanţei de judecată.

Deci, care poate fi motivaţia unui guvernant cu scaun la cap, a unui stat în care nu mai puţin de 40% din totalul mărfurilor care ajung pe piaţa internă sunt de contrabandă să motiveze un asemenea proiect?! Şi asta într-o contradicţie directă cu practica şi normele europene, ataşamentul pentru care este atât de tare ţipat la Chişinău?! Cum se poate în asemenea condiţii să renunţi la măsuri cu… caracter penal şi să tratezi exclusiv contravenţional, adică prin amendă schemele de contrabandă, care includ elemente de crimă organizată tutelate de funcţionari publici de rang înalt?! Cum să tratezi cu amendă contrabanda, care reprezintă una din cele mai complexe componenţe de infracţiune, cu un grad sporit de pericol social şi care implică de fapt un cumul de infracţiuni: corupţie, uz de fals, trecerea iliicită a frontierei? Eu nu văd decât un singur răspuns la aceste întrebări: interes personal şi de grup!

Nu, scopul adevărat al acestui proiect NU este şi nici NU POATE FI cel „behăit” de „oile” cărora li s-a pus pe masă proiectul: fixarea amenzii pentru contravenţii de contrabandă în cuantum de 100% din valoarea mărfii, or şi acum amenda prevăzută pentru asemenea contravenţii este de la 40 până la 100% din valoarea mărfii traficate! Deci, cine şi ce împiedică Vama, care tot de către autorii proiectului este administrată, să aplice cuantumul maxim prevăzut al amenzii, de 100%? Oile de obicei nu-şi motivează behăiturile, tot aşa cum nu poţi explica, dacă tot vrei să măreşti amenda pentru o infracţiune, de ce nu combini aplicarea sancţiunii penale cu majorarea amenzii, dar mai ales de ce să micşorezi termenul de prescripţie pentru aceste infracţiuni? Nu mai căutaţi răspunsuri, or ăstea deja au fost întrebări retorice, prieteni!

Bandiţchi se laudă pe culoarele din Columna 30 că proiectul VA FI aprobat până la sfârşitul actualei sesiuni a Parlamentului. Totuşi, mi-ar place să cred că la baza blocării proiectului de către deputaţii liberali au stat cel puţin câteva din raţionamentele abordate în acest articol. De asemenea sper că ecuaţia „blocajului” la promovarea acestui proiect nu va fi şi de această dată rezolvată prin intermediul unor târguri, şantajuri şi… în termeni economici – clearinguri. Aseară, în cadrul unei emisiuni de la unul din posturile private de televiziune, Igor Dodon a promis întregii ţări că nu va susţine proiectul năstruşnic al liberal-democraţilor. În această situaţie tare sper să nu ajungă unii deputaţi democraţi să se alăture celor din PLDM în a pune presiune asupra liberalilor, pentru a obţine pe principii de reciprocitate promovarea propriului proiect! Nu de alta, dar dacă AIE o ţine tot aşa, degrabă rămânem doar cu două articole în Codul Penal: trădarea de Patrie şi… dezertarea…

Nu că aş avea ceva cu problemele de imagine şi siguranţă personală a politicienilor de la Chişinău. Mă interesează în calitate de cetăţean imaginea acestei ţări, altădată asociată cu barza, strugurele de poamă şi hărnicia, ajunsă în ultimul timp să fie văzută pe plan internaţional ca un gen de Columbie a Europei… Se merită oare în situaţia asta să mai aruncăm gaz pe foc cu acest proiect scandalos şi să ne compromitem definitiv nu doar securitatea economică, dar şi imaginea? Astfel încât nu că la Bruxelles dar nici măcar la Minsk să nu mai fim luaţi în serios? Pentru ce? Sau mai bine zis pentru… cine?

În „ape tulburi” se prind „peşti mari”. Produse petroliere în regim de duty free!

Tulburi sunt apele în Moldova… De la bucătăria celei mai de margine căsuţe din cel mai de colţ cătun şi până la culuarele celor mai de vază clădiri din centrul Chişinăului, de la o pagină de ziar la alta, de la un canal TV la altul, lumea nu discută decât subiecte legate de agenda politică, uzurparea puterii în stat, anevoioasa alegere a preşedintelui, de calităţile bune ale unuia din politicieni, sau cele negative ale altuia, în dependenţă de tabăra şi „culoarea” fiecăruia. Divide et impera! Aplicând cu succes acest slogan şi dezbinând popoarele în tabere, romanii dominau, tăiau, spânzurau şi jefuiau tot ce le stătea în cale. Nu aveţi nici un deja vu?

Nu ştiu dacă şi cui cineva din politicieni a promis în campania electorală că în curând în duty-free-urile din vămile moldoveneşti vor fi realizate produse petroliere. Şi nu ştiu cum altora, însă mie pe fundalul acestui know-how valorile şi principiile politicienilor, indiferent de tabără şi „culoare”, îmi par nu ştiu cum… din altă poveste…

Amintesc că în conformitate cu art. 93 al Codului Vamal “magazinul duty-free constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală, fără aplicarea măsurilor de politică economică, în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale, la bordul aeronavelor sau la punctele internaţionale de trecere a frontierei de stat…”.

Deci, e clar ca bună ziua, magazinul duty free este destinaţia vamală care permite realizarea mărfurilor, fără încasarea accizelor şi taxelor, celor care călătoresc traversând vămile.

În octombrie 2010, prin hotărâre de Guvern, autorităţile de la Chişinău consfinţesc realizarea în regim de magazin duty-free şi a produselor petroliere, „în limitele capacităţii rezervorului mijlocului de transport cu care este traversată frontiera de stat”. Nu ştiu dacă această concretizare este o consolare pentru „muritorii de rând” care realizează produse petroliere fără a beneficia de înlesniri, sau pentru „muritorii şi mai de rând”: pensionari, pedagogi sau studenţi care primesc pensii, salarii şi burse din accizele şi taxele de care Guvernul i-a scutit atât de uşor pe cei care vor realiza produse petroliere în zonele de control vamal.

Ingenios, nu? De ce să nu fie vândute în regim de duty-free şi produse petroliere, alături de clasicile produse alimentare, ţigări, alcool, produse cosmetice, de parfumerie? Dacă realizarea unor categorii de mărfuri cu scutirea de la achitarea în bugetul de stat a taxelor se încadrează în argumentarea de a asigura persoanele care călătoresc cu cele necesare pe parcursul călătoriei, atunci grija guvernanţilor moldoveni de a plasa în vămi staţii PECO pare a fi un curat exces de zel. Asta dacă admitem că ei acţionează cu bună credinţă şi sunt cu adevărat cu gândul la necesităţile călătorilor care traversează Republica Moldova şi nu ale… altcuiva.

Necesităţile şi interesele ale acestui „altcineva” sunt de altfel evidente, or analizele denotă că preţul „grijii” nutrite de politicienii moldoveni pentru „cei care ne traversează frontierele” este de cca 30% din veniturile bugetare de la impozitarea carburanţilor, astfel fiind clar şi efectul economic al know-how-ului, în expresie bănească cu „sufixuri” de 6 zerouri.

Scopul schemei pare a fi deci nu altul decât utilizarea facilităţilor fiscale oferite de acest regim vamal, în calitate de element clar de concurenţă neloială introdus de această abordare „grijulie” a guvernanţilor pe piaţa importului şi realizării produselor petroliere.

Stilul schemei pare a fi unul deloc nou. În 2011, după operarea „nobilelor” amendamente introduse de Guvern, o companie specializată în magazine duty-free care aparţine unui oligarh, administrată de un ex-general al Vămii moldoveneşti şi respectiv ex-viceministru al Economiei în perioada comunistă, cumetru cu unul din politicienii de la Chişinău, intră într-un litigiu simulat cu Serviciul Vamal, acuzând că acesta nu permite deschiderea staţiilor PECO în punctele vamale. Susţin că litigiul este unul simulat, deoarece nu este clar de ce Vama se opune hotărârii de Guvern, probabil avizată pozitiv anterior aprobării şi totodată nu este clar cum în cazul dat chiar şi teoretic instanţa de judecată poate da o soluţie în defavoarea operatorului economic, pe contextul amendamentelor din octombrie 2010.

Şi aici atenţie la reacţia premierului moldovean: ”N-am știut despre cazul acesta. Noi avem o reglementare foarte clară și toți cei care prestează servicii și comercializează în RM trebuie să aibă reglementare generală, nu una specială. De aceea urmează să vedem care este acest caz. Eu tare sper să nu mai avem o surpriză oferită de sistemul judecătoresc din RM guvernului, în consecință și cetățenilor… Eu nu am am văzut asemenea situații în alte țări, cel puțin pe unde am fost eu. Mi se pare stranie această idee și nu mi se pare întâmplător faptul că se dorește de a obține o facilitate fiscală până la urmă nu printr-un act normativ dar printr-o decizie a instanței de judecată. Ceea ce înseamnă foarte clar depășirea atribuțiilor și competențelor instanțelor”.

Nici eu n-am mai întâlnit nicăieri asemenea practici. De aia şi am zis mai sus că e vorba de know-how… Doar că, Domnule premier, haideţi să încercăm să „limpezim apele”, să fim sinceri şi expliciţi! Chiar n-aţi ştiut despre cazul ăsta?! Cine atunci a prezidat şedinţa de Guvern din 27 octombrie 2010, în care au fost aprobate amendamentele sus-menţionate? Sistemul judecătoresc?

Am mai văzut cu toţii o situaţie trasă la indigo în 2010, în cazul legat de schema frauduloasă de import al cărnii prin zonele economice libere, când premierul la fel, în stil de „ape tulburi” se indigna în faţa camerelor TV, iar în acelaşi timp Vama subordonată lui perfecta liniştită importul cărnii cu scutiri de taxe vamale şi TVA.

Şi culmea: oare există vinovaţi? Desigur nu! Un singur „bau-bau”, desigur fără un nume identificabil: sistemul judecătorec. Dacă am da crezare premierului, anume acest misterios „bau-bau” oferă „surprize” Guvernului, dar şi cetăţenilor, „scăldaţi” în „apele tulburi”. Desigur, nu e o vacă sfântă sistemul judecătoresc din Republica Moldova, dar nici chiar în calitate de ţap ispăşitor nu cred că-i stă bine…

P.S. După ce subiectul abordat în acest articol a ajuns în vizorul unor mass-media şi societăţii civile, la data de 14 martie Ministerul Finanţelor a intervenit cu un comunicat de presă sec, care seamănă a fi redactat mai curând de vreun specialist în PR decât de un economist sau jurist (acesta poate fi citit aici: http://www.mf.gov.md/ro/newsitem/795). Astfel, „Ministerul Finanţelor informează că dreptul de comercializare a produselor în regim duty free este stabilit prin Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale aprobat pe 2 noiembrie 2005 prin Hotărârea de Guvern 1140, p 363 din care reiese posibilitatea comercializării carburanţilor în calităţi nelimitate în regim duty free. Prin hotărârea din 27 octombrie 2010, nr 1007 Guvernul a limitat eventualele vânzările de carburanţi în regim duty free, stabilind limita în mărimea unui rezervor a mijlocului de transport care trece frontiera de stat”.

În calitate de replică pentru Ministerul Finanţelor, sau cine o fi redactat sau comandat acest comunicat, vreau să întreb, dacă tot se menţionează că dreptul de comercializare a produselor petroliere a fost aprobat prin hotărâre de Guvern încă în perioada guvernării comuniste, în 2005 şi dacă premierul se declară categoric contra acestei practici, de ce atunci din septembrie 2009 până în prezent această hotărâre de Guvern n-a fost amendată, astfel încât problema să dispară şi nu să fie consfinţit în 2010 negru pe alb dreptul de a comercializa anume produse PETROLIERE (sintagmă absentă anterior în textul actului normativ)?! Chiar nu cred că guvernarea a fost încurcată s-o facă din cauza „crizelor” „politice”, „financiare”, etc.

Ştiu că nu va urma un răspuns şi că întrebarea mea va rămâne una retorică, aşa cum se întâmplă şi în cazul multor altor întrebări, pe marginea „peştilor mari”, pescuiţi în „ape tulburi”.

Adrian Păunescu, despre politica bugetar-fiscală a lui Negruţă, Ioniţă şi alţii alde „iţă” din politica economică moldovenească

Impozite, biruri şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie parcă Răstignită,
Degeaba vrem sa te-ntrebăm: „Quo Vadis?”
Nici să trăim aici nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă impotriva tuturora
Într-un neomenesc razboi promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase
Traiasca Jaful, Taxa, Moartea, Fiscul!

Adrian Păunescu, “Încă viu”

Cât de actuale şi potrivite în calitate de replică sunt aceste versuri, pentru politica bugetar-fiscală promovată de Guvern, care vine să compenseze incompetenţa şi impotenţa cronică de la vamă şi fisc prin noi poveri fiscale puse pe spatele cetăţenilor!

Deci, cine şi aşa plăteşte cu bună credinţă, să plătească şi mai mult, iar cine face evaziune fiscală şi contrabandă s-o facă liniştit şi să prospere şi în continuare?!