Inițiativa „anti-off-shore” a Guvernului: pumn în gură pentru „câinii turbați” de la Publika?!

Nori grei se adună deasupra schemelor off-shore cu implicarea malului Bâcului… Sper. Dar nu cred, cât de mult n-aș spera! Nu cred pentru că acest proiect al Guvernului trezește mai multe semne de întrebare, care chiar din start îi discreditează fezabilitatea. Ba chiar trezește dubii rezonabile cu privire la buna credință și voință a autorului inițiativei și țintei adevărate a loviturii, care pare a fi una singură: un post privat de televiziune de la Chișinău.

Vă amintesc, că premierul de la Chișinău a semnat recent o dispoziție cu privire la crearea unui așa-numit “grup de lucru în probleme financiare”, care până la 1 decembrie urmează să efectuieze “o analiză a impactului participării în procesele economice din Republica Moldova a companiilor înregistrate în zonele off-shore”. Sună frumos, fiți de acord! 🙂

Tot cam așa cât de frumos ne sună articolele mieroase din Constituție (mai ales cele privind independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova), din legi, strategii și planuri de acțiuni, rapoarte pe zeci de pagini despre progresele socio-economice care pleacă de la Chișinău la Bruxelles. Eu unul am învățat deja de mult timp să citesc printre rânduri operele legislativelor și executivelor de la Chișinău. Sunt sigur că și voi ați observat că de la ce spun și până la ce fumează mai marii de la Chișinău e o distanță cât de la redactarea unui plan de acțiuni și până la implementarea lui, nu mai devreme de 2020, cum le place guvernanților să fixeze termenele de implementare.

Respectiv, când văd o nouă inițiativă, proiect, draft sau ce-o mai fi al autorităților de la Chișinău mă apuc de căutat cel puțin efecte adverse, dacă nu chiar scopuri ascunse și idei de printre rânduri. Așa am făcut și cu două săptămâni în urmă, după ce m-am șocat (foarte pozitiv) pe contextul inițiativei „anti-off-shore”, pe care sunt gata s-o aplaud în picioare. Am pus câteva întrebări pe blog (cine nu le-a văzut le poate vedea aici: https://balacci.wordpress.com/2012/10/11/intrebare-pentru-unul-din-vlazi-are-suficient-curaj-sa-si-declare-propriile-off-shore-uri/), la care până în prezent n-am primit nici un răspuns, ci doar… chicoteli și șoșoteli pe la colțuri. Am început să comunic cu lumea din diferite tabere. Concretizare pentru cititorii mei din afară, care nu cunosc bine realitățile de la Chișinău: la noi toate domeniie, de la politică și până la cultură, medicină și business sunt divizate ca și acordurile secrete ale AIE, în… tabere! Avem tabere în școli, spitale, trupe de teatru și primării, printre contrabandiști, raideri și anti-raideri.

Și din nou șocant de straniu! Toată lumea, din toate taberele, discută despre recentul proiect al lui Filat cu o liniște aproape olimpică! Își vede liniștit de treabă la Vamă și nu numai… Bandițchi, care știe bine ce e ăsta off-shore (și nu la teoria învățată la ULIM mă refer). La fel, nici o grimasă pe fața vechilor și noilor proprietari ai VictoriaBank, ba chiar și a celor noi-veniți pe piața raiderilor și off-shore-urilor, cumpărând UniBankul: de la Ilan (off)Shor(e) și până la Rinat Usatîi, cel pentru care orice moldovean, de la premier și până la vameș nu e nimic mai mult decât un… „puțoi”. Nici o emoție n-am observat nici la petroliști, nici la cei care stau în spatele schemelor off-shore prin care se aduce în țară tehnica de calcul și uz casnic și nici la cei care strâng și administrează în off shore-uri “otkat”-urile pentru premier. Oare chiar am ajuns deja în Europa? 🙂 Oare chiar ciobenii cu off-shore-uri, care la sigur au aflat despre proiect cu mult înaintea noastră abia așteaptă să-și sacrifice miliardele de… oi (și lei) pe altarul interesului… național? Iată în asta chiar nici măcar nu sper! Mai ales că premierul însuși este în conflict direct de interese cu… propria inițiativă!

Lucrurile par a fi cu mult mai simple, prieteni! Și mi-am întărit această concluzie atunci când am văzut că această concluzie a mea coincide și cu opiniile unor colegi de blogosferă. După ce ne-am clarificat cine de fapt sunt acei enigmatici „investitori germani” care au intrat pe piața media cu primul canal TV cu format exclusiv de știri, Jurnal TV, a mai rămas neclarificată situația celui de al doilea, care la moment a devenit și unicului post TV de la noi cu acest format, Publika TV, care și este ținta adevărată a inițiativei lui Filat. Această concluzie, care pare a fi și unica credibilă este justificată și de acel litigiu scandalos între Unimedia și Dumitru Țîra, care a constituit petarda care declanșa lovitura de pumn în gura postului TV.

Nu vreau să menajez Publika, or chiar este pasibilă de critică datorită acestui val de mister care învăluie postul. După acea stranie investiție a lui Sorin Ovidiu Vântu, off-shore-urile în proprietatea căruia s-a aflat acest post TV s-au alternat cu așa o viteză, că și până în prezent proprietarii acestei instituții media sunt o chestiune de… mare mister. În vara anului trecut postul era atribuit portofoliului PLDM-stului Chiril Lucinschi, fapt care se reflecta cumva și în politica editorială a postului. Acum unii zic (neprobat) că Publika TV ar rămâne în continuare o investiție română, alții (la fel de neprobat) – că ar fi preluată de Sheriff-ul transnistrean și Gazprom-ul rusesc, mai nou postul este atribuit de unii lui Vlad Plahotniuc. Nu prea pot să mă expun nici pro nici contra primelor trei versiuni, dar ultima îmi pare chiar puțin credibilă în contextul armistițiului încheiat între cei doi “păpușari” din AIE și „betonării” alianței în ultimul timp. După ce Filat a abandonat rapid inițiativele „anti-raider” și cele legate de demiterea Procurorului General, noile încordări de mușchi ale unui Vlad în fața celuilalt Vlad din Alianță ar fi cel puțin ridicole, dacă nu chiar comice. 🙂

Judecând după politica editorială, Publika TV a adoptat stilul de “câine turbat”, firesc și indicat de altfel pentru o instituție media de acest format. Am întrezărit o relativă echidistanță a postului, care a atacat cu investigații jurnalistice și știri acide practic toți păpușarii și politicienii vulnerabili de la Chișinău, atât cei aflați la guvernare, cât și cei din opoziție. În vara lui 2011 se constata o tendință de agresivitate mai pronunțată la adresa lui Plahotniuc și menajare a lui Filat (inclusiv prezențe foarte frecvente a celui de al doilea Vlad în studiouri), fapt ce justifică cumva și ipotezele că Publika TV ar fi fost în acea perioadă afiliată PLDM-ului. Aici țin chiar să mai suplimentez cu o poziție lista mea de întrebări adresate acestui Vlad: de ce atunci Publika TV nu era deranjantă pentru Dvs. și respectiv nu vă veneau în cap inițiative legate de eliminarea investițiilor prin scheme off-shore de pe piața media? De ce anume acum, când postul nu Vă mai menajează, vă mănâncă pumnii atunci când jurnaliștii deschid gura?

Normal și firesc că nu aștept răspuns nici la aceste întrebări, dacă tot nu l-am primit la celelalte… 🙂 Tot așa cum e puțin probabil ca premierul să ne explice ce e cu acest sentiment clar de… déjà vu, care ne amintește de atacurile PPCD din 2006 la o altă investiție prin off-shore de pe piața media din Chișinău, PRO TV. Dacă tot e toamnă, poate premierul se apucă să creeze o comisie care să investigheze… de ce cad frunzele lângă studiourile Publika?! 😉

Dincolo de criticile legate de netransparența în chestiunea legată de proprietarii postului, pumnul în gură aplicat de Filat “câinilor turbați” de la Publika TV nu-i face față și nu poate fi justificat nicicum! Poate echipa de PR din PMAN 1 crede că manevra poate fi voalată prin „lupte cu balaurii”, cam tot așa cum a fost și în povestea fără happy end din vara anului trecut? Foarte curând va deveni clar că această nouă inițiativă de a face ordine pe piața financiară nu e decât un „fâs” și pentru a “n”-a oară moldovenii vor înțelege că… „regele e gol”! Atunci, când va ieși la iveală adevărata țintă a loviturii premierului, cineva s-ar putea să aibă probleme de compatibilitate a imaginii desenate pe oglindă, de „pro-european”, „liberal”, „democrat” și mai și „popular” cu imaginea din fața oglinzii, de oligarh îngâmfat care a confiscat puterea executivă dintr-un stat și se află în luptă deschisă cu… „câinii turbați” care „latră” la el. Muruianu a pierdut lupta cu „câinii”. S-ar putea s-o pățiți și voi la fel… Dixi!

Sergiu Tighineanu, „expertul” din iad. (Nerecomandat minorilor şi celor cu psihic slab)

De ce la Chişinău e „imposibilă stabilirea cauzelor decesului”? La 8 aprilie 2009 medicul sus-numit de la Centrul de Medicină Legală din Chişinău nu observa cârpa din gâtul cadavrului lui Valeriu Boboc, omorât în bătaie de poliţişti. Iurie Armaş este numele uneia din noile (puţin probabil să fie unica) jertve ale „expertului” din iad.

Tighineanu sfida în aprilie 2009 nu doar Jurământul lui Hippocrates, dar şi bunul simţ, constatând în calitate de expert că moartea lui Boboc a survenit „din cauza unui toxic necunoscut”. Asta ca după o lună să stabilească, că „…lipsa informaţiei despre circumstanţele în care a survenit decesul, prezenţa leziunilor corporale nesemnificative şi a unei patologii nepronunţate a cordului, pe fundal de ebrietate alcoolică medie, nu permit a stabili cu certitudine cauza decesului cetăţeanului V.V. Boboc”. Şi asta ca în iunie 2009 expertiza medico-legală a cadavrului exhumat, realizată de un medic britanic să stabilească în calitate de cauză a decesului lui Boboc loviturile aplicate de poliţişti.

Îmi propun să abordez în acest articol o speţă mai nouă, pe care o monitorizez de peste un an de zile şi care e nu mai puţin încurcată decât cea din aprilie 2009, mai ales că există INTERESANTE tangenţe între ele.

La data de 11 august 2011, ora 09.30, în apartamentul său din sectorul Ciocana din Chişinău, a fost găsit cadavrul cetăţeanului Iurie Armaş (anul naşterii 1973), cu semne ce ar indica intoxicarea acestuia cu o substanţă toxică. Este de menţionat că deşi defunctul se întorsese recent de la muncă din Marea Britanie, unde muncise o lungă perioadă de timp, nici în locuinţa sa şi nici în alte locuri cunoscute n-au fost găsite decât sume neînsemnate de bani.

Conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi tabelului fotografic anexat la acesta, aspectul feţei cadavrului denotă ochii întredeschişi, gura întredeschisă şi prezenţa în jurul cavităţii bucale a unui lichid spumos de culoare roză (vezi documentul din stânga), fapt ce justifică dubii rezonabile de intoxicaţie.

Deşi în dimineaţa aceleeaşi zile, 11 august 2011, orele 11.00 ofiţerul de poliţie a îndreptat cadavrul la Centrul de Expertiză medico-legală, examinarea cadavrului a început inexplicabil tocmai la data de 12 august 2011 şi a fost terminată (atenţie!!!) tocmai la 02 noiembrie 2011! Examinarea medico-legală a cadavrului a fost făcută de… Sergiu Tighineanu, “expert judiciar medico-legal cu stagiul de muncă de specialitate de 14 ani, categoria de calificare I-a”.

Conform Raportului de examinare medico-legală din 03 noiembrie 2011, semnat de către expertul medico – legal Sergiu Tighineanu, se constată paradoxal fapte directcontrare procesului-verbal menţionat mai sus şi tabelului fotografic (pe care din grijă pentru starea psiho-emoţională a Dvs. nu-l plasez aici) menţionat şi anume că ochii cadavrului la examenul extern petrecut de Tighineanu erau „închişi”, gura – „închisă” şi fără prezenţa urmelor cărorva lichide spumoase în jurul gurii (vezi documentul din dreapta)!.

Totodată, Sergiu Tighineanu n-a putut stabili cauza decesului „din cauza modificărilor de putrefacţie a cadavrului” (vezi documentul din stânga), deşi examenul intern din raportul menţionat mai sus denotă paradoxal o stare bună a organelor interne. Mai ales dacă luăm în consideraţie şi vârsta defunctului la deces, dar şi perioada dintre survenirea decesului şi expedierea cadavrului la Centrul de Medicină Legală – 24-36 de ore, care nu putea duce la o asemenea stare de putrefacţie a cadavrului. Concluzia lui Tighineanu intră în contradicţie cu analiza toxicologică, conform căreia în organele interne (ficat, rinichi) s-a depistat o substanţă nefirească pentru prezenţă în corpul uman, compus azotat heterociclic (vezi documentul din stânga), care trezeşte dubii rezonabile în privinţa unei legături cauzale între prezenţa acesteia şi survenirea decesului, mai ales în contextul prezenţei împrejurul cavităţii bucale a cadavrului a unui lichid spumos de culoare roză. De ce oare avem aceste contradicţii? De ce oare avem aceste paradoxuri??? De ce medicul legist “cu o experienţă de 14 ani”, ca şi în aprilie 2009, n-a observat ceea ce observă şi un simplu om cu discernământ? Nu aveţi nici un déjà vu? Eu, unul – DA!

La 23 noiembrie 2011, imediat după ce au luat act de Raportul de examinare medico-legală întocmit de Tighineanu, rudele dublu îndurerate ale defunctului s-au adresat în scris ministrului Usatîi, exprimându-şi dezacordul în privinţa contradicţiilor conţinute în raportul de examinare medico-legală, solicitând efectuarea unei expertize medico-legale repetate, într-un alt complet de experţi. Am rămas cu toţii însă stupefiaţi de răspunsul primit de la Ministerul Sănătăţii: „nu există motive de a pune la îndoială calitatea examinării medico-legale în acest caz”!

Mai mult ca atât, tocmai aflasem, că „expertul” din iad Sergiu Tighineanu după isprava din aprilie 2009 tocmai fusese… nu eliberat sau retrogradat, dar… PROMOVAT în funcţie de conducerea ministerului. Nu cred că avem multe de comentat aici. Alo, AIE! Alo, PLDM! Nu ştiu dacă mai trebuie să amintesc că inclusiv şi partidul care actualmente „ţine krâşele” la Ministerul Sănătăţii l-a chemat pe Valeriu Boboc în piaţă în aprilie 2009! Şi… tot el îl promovează în funcţie pe cel care l-a „intoxicat” după ce acesta a fost omorât de poliţiştii lui Papuc şi care iată că face noi şi noi jertve şi pe timp de „pace”?!

Din cauza „erorii” lui Tighineanu trenează acţiunile procesual-penale iniţiate de Procuratura Ciocana în speţa dată. Procurorii şi anchetatorii ridică din umeri şi fac trimitere la imposibilitatea desfăşurării acţiunilor de urmărire penală în condiţiile în care medicii legişti nu se pot expune tranşant pe motivul decesului, recent Procuratura Ciocana clasând dosarul penal şi trecând la arhivă împreună cu dosarul şi… viaţa unui om.

Încă o dată am intrat pe acelaşi cerc vicios, devenit tradiţional la Chişinău atunci când e vorba de un biet moldovean ajuns în faţa… (in)justiţiei! Ce le pot zice eu, în calitate de jurist, mamei lui Iurie şi rudelor acestuia? Să strâng din umeri, ca şi procurorii? Să le sugerez că trebuie să caute dreptatea, ca şi părinţii lui Valeriu Boboc, în Marea Britanie şi să nu spere că o pot găsi la organele statului pe care îl întreţin din impozitele lor?!

Dacă cei de la instituţiile acestui stat (mai ales la cei de la Guvern şi Procuratură mă refer) mai citesc bloguri şi… mai au „ochi de văzut şi urechi de auzit”, luaţi acest articol drept strigăt de durere din partea mamei şi rudelor lui Iurie Armaş. Vă cer, din numele lor să vă autosesizaţi în privinţa acestui caz şi… să vă justificaţi, măcar în al douăsprezecelea ceas, promisiunile electorale şi atribuţiile legale! Mâine s-ar putea ca datorită lui Tighineanu să nu aveţi cine să vă mai voteze!

Nu l-am cunoscut personal (şi Doamne fereşte să-l cunosc!) pe acest Sergiu Tighineanu. La modul sincer nu vă doresc nici vouă să ajungeţi să-l cunoaşteţi, mai ales în calitate de „pacient”! Vă cerem însă, în calitate de plătitori de impozite să ne daţi dacă nu ordine de sancţionare în privinţa sus-numitului cel puţin EXPLICAŢII! Ce se întâmplă?

Va urma (sper să nu mai fie cazul).

Vinieta, taxa lui Filat, sau dijme pentru iobagi de la boier, with love

Spre deosebire de vameşii fostului gastarbeiter Negruţa, care beau alcool prin benzinării în timpul serviciului, Guvernul este pus serios pe treabă. Treaba este una mare de tot, or putoarea de sărăcie devine tot mai ascuţită în Moldova.

După ce a promis la Congresul Diasporei retragerea proiectului legii vinietei din Parlament, în stilul lui tradiţional, tot aşa cum a fost şi cu legea anti-discriminare, Filat s-a răzgândit, a bătut cu pumnul în masă, a tunat şi a fulgerat că insistă pe adoptarea legii.

Zis şi făcut! Eu unul n-am înţeles nimic din behăiturile autorului proiectului şi concomitent ex-gasterbeiterului de la tribuna Parlamentului şi m-am convins din runda întrebări – răspunsuri că nici deputaţii n-au înţeles mai mult. Totuşi, fără să înţeleagă ce, de ce şi pentru ce votează, majoritatea deputaţilor şi-au confirmat numele de botez primit pe alocuri meritat din partea bloggerilor: oAIE… Deputaţii alianţei au votat pentru adoptarea acestei legi. Şi asta în lipsa oricărei argumentări cel puţin a efectului economic, dacă nu a unei analize a efectului social al proiectului.

Cu cele 20 de milioane de lei (sumă de nivelul unui grant european de importanţă locală) Guvernul va putea repara asfaltul din PMAN sau plăti încă vreo 4 deplasări cu avionul a premierului! Bun preţ pentru o nouă formalitate birocratică la Vamă pentru gasterbeiterii moldoveni, că altcineva nu prea ne vizitează ţara… Cum să nu se merite să stai la coadă în Vamă pentru aşa ceva când vii de Crăciun sau Paşti să-ţi vezi mama sau copilul?! Şi cum să nu merite acest scop nobil o şpagă dată vameşului pentru o perfectare mai rapidă a documentelor?! Cum să nu fie încălzit sufletul moldovenilor care se spetesc peste hotare, de gândul că… contribuie şi ei la doi kilometri de drum bun pe care vor zbura mercedesurile din escorta lui Filat?!

Tot aseară, în acelaşi stil, Guvernul a votat în primele două lecturi proiectul bugetului de stat pentru 2013, care este unul prin definiţie anti-social. Noi majorări de povară fiscală şi asta… la pachet cu proiectul decriminalizării contrabandei! Mai detaliat la proiectul legii bugetului de stat şi la cel de-al doilea MEGA-proiect voi reveni. Ca şi în cazul vinietei însă constat în această lege o singură logică: absenţa oricărei logici! Urmărind şedinţa plenului am perceput o atitudine din partea parlamentarilor în stilul „cu o dijmă, mai mult, cu una mai puţin… care e diferenţa?”.

Şi vişina de pe tort, prieteni! De azi nu vă grăbiţi să răciţi în week-end sau seara, sau cel puţin dacă n-aveţi cumetri, naşi sau fini medici. Şi ordonaţi şi copiilor şi părinţilor voştri să nu se încumete să se îmbolnăvească în orele extra-program al medicilor. Cei mai norocoşi, cu relaţii în domeniu, făceţi-vă rezerve de reţete în alb! Cei care nu aveţi relaţii vedeţi, poarte reuşiţi, contra 50 de lei bucata la medicul de familie! De azi, cumpăraţi 80% din medicamente DOAR pe reţetă! De ce? Nu mă întebaţi! Întrebaţi-l tot pe el, pe Filat, sau pe ministrul Usatîi, sau pe fostul gasterbeiter Negruţa. Asta dacă vreţi să mai auziţi o behăitură despre patriotism şi grijă pentru sănătatea voastră şi nu despre interese ale medicilor cu mâna lungă şi cele ale farmaciilor… afiliate. Dar mai bine nu încurcaţi lumea să „lupte cu sărăcia”!

Aseară în magazinul de la colţul casei am rămas tablou, văzând cum o bătrânică şi-a cumpărat… o franzelă şi… o crenvuşcă, întrebând vânzătoarea dacă se vând ouă… la bucată!!! 😦 Mă uitam apoi îngrozit la ştirile de la Chişinău, la pachet cu cele despre protestele din Grecia… Da, „mămăliga nu explodează”! Este o mâncare cuminte. Nu avem nici un drept să ne supărăm pe Voronin, că ne-a numit cândva… „bâdla”!

Politicienii ne ocupă? Acum şi televizoarele?!

În ultimul timp tot mai des mă întreb: oare de ce ziarele, portalurile de ştiri şi televizoarele noastre parcă sunt nişte panouri publicitare? Putem schimba doar posturile TV, nu şi imaginile…

Voronin – la „OMEGA”, Lupu – la „PRIME”, Filat – peste tot! Nu ştiu cum şi când de mai apucă „number one” din politică (acum şi din business) să mai şi lucreze! A rupt încrezut abţibildul lui Voronin de pe ecranele „publice” ale „Moldova 1” şi şi-a încleiat cu dragoste propria fizionomie pe ele. A făcut-o iscusit, cu tot cu „reforme”, contra-reforme, etc. „Moldova 1” ne spunea că e „tăt normal” şi „degrabă zburăm în Cosmos” şi cu… comunistul Voronin, şi sub anti-comunistul Filat! Cine arvoneşte, acela plăteşte… Şi invers! Nu are importanţă cine e „ocupantul”, cocardele de pe reverele prezentatorilor şi de pe chipiurile directorilor se schimbă! 🙂

„TV7”, „TV21”, „N4”, „Unimedia”, „Tribuna”, „Moldova Suverană”, chiar şi… „PRO” sau „Europa Liberă”?! La ultima investiţie străină am numărat timp de două luni nu mai puţin de… 5 interviuri cu El! Şi la celelalte ca la celelalte, care ar fi cumva dependente financiar de turbulenţele politice de la Chişinău, dar iată la ultimele … chiar mă cam miră fenomenul! De dragul imaginii glamouroase „Şăfu” uită şi de alţi raideri, cărora le permite generos să apară la propriile media, şi de computerele din căminele studenţilor, şi de babele milionare de la ţară, care îşi prăşesc zilnic milioanele de euro prin vii! Exerciţiile la bară, plimbarea cu yachtul, împuşcatul raţelor de carton sunt prioritate, că nu faci mare PR din porăiala cu prostimea…

Unica realizare lăudată şi speculată a AIE – libertatea de exprimare… „Spune ce gândeşti”! Dacă ai unde… Şi dacă încă creierul tău spălat mai poate gândi… Vorba cântecului: „De aia nu mă uit la PRO TV”…

Plaiul meu

Absolut întâmplător, printre zecile de postări la subiecte politice şi socio-economice, am dat recent pe una din reţelele de socializare de această minune de clip.

Recunosc, pentru mine această tânără moldoveancă, Elena Javelea este revelaţia săptămânii. Cântă despre plaiul ei, al meu, al nostru! Cântă cu respect pentru datinile neamului şi valorile naţionale de căpătâi şi o face cu… mândrie pentru neamul său, ceva atât de rar întâlnit printre tinerii noştri. Lucruri atât de simple, dar totodată atât de importante!

Dar ce m-a marcat îndeosebi în acest clip este că Elena ne cântă plaiul şi de pe zidurile Mănăstirii rupestre de la Ţâpova, pe Nistru dar şi de pe cele ale… Cetăţii Albe, de la Marea Neagră! Frumos şi… profund!

Şi pentru că am aflat că Elena este chişinuiancă vreau să dedic acest clip Chişinăului, cu ocazia Hramului de duminică. La mulţi ani, Chişinău! La mulţi ani plaiului şi neamului meu! Şi la mai mult şi la mai mare, tinerei chişinăuience Elena Javelea! Nu uita ce ai promis plaiului în această piesă: „Te-oi cânta o viaţă-ntreagă!”. Sper să te ţii de cuvânt. Şi sper să fie „molipsitor” şi pentru alţi exponenţi ai generaţiei tale!

Întrebare pentru unul din Vlazi: Are suficient CURAJ să-şi declare propriile off-shore-uri?

Salut şi chiar aplaud iniţiativa lui Vlad Filat referitor la pretinsa curăţenie în activitatea financiară din Moldova. Am însă mari dubii referitor la fezabilitatea acestui proiect, cel puţin până nu aud de la autor răspunsuri la câteva întrebări, pe care încerc să le expun mai jos.

Demersul, de altfel foarte salutabil ca şi esenţă, ar mai putea fi şi credibil, DACĂ autorul n-ar fi chiar el utilizator de off-shore-uri. Sau poate autorul iniţiativei vrea să lupte ca şi în cazul raiderilor, doar cu unii, iar pe alţii să şi-i apropie?! Care e diferenţa, domnule autor, între un off-shore folosit pentru afaceri în Moldova şi unul folosit pentru a-ţi plasa banii spălaţi, fără să te vadă nimeni?

Iniţiativa lui Filat ar fi una clară DACĂ ar declara off-shore-urile pe care le foloseste el însuşi pe axa Bandiţchi (da, da, ăla, Tudor) – Ion Rusu (cumnatul „Şăfului”).
Poate, deci, jura autorul că nu a folosit astfel de off-shore-uri pentru anumite plăţi externe? Eu cred ca nu, mai ales că ştie şi el şi… ştie şi societatea (mai ales cei pricepuţi) că tehnologiile au avansat într-atât încât s-a ajuns că şi off-shore-urile lasă urme, chiar şi CELE MAI DOSITE din ele! 🙂

Şi ultima întrebare: Vlad Filat vrea să-i pună piedici şi lui Ilan Shor, omul de afaceri despre care se spune că-l finanţează şi îi mai şi cedează avioane, sau vrea să lupte doar cu off-shore-urile ăstuia (vreo 6 la număr), prin intermediul cărora ar fi fost cumpărat Unibank-ul?

Va urma. Probabil după răspunsuri (sper că vor fi).

Poliţia de Frontieră. Start cu dreptul pentru Dorin Purice

Cu o lună în urmă scriam despre numirea lui Dorin Purice în funcţia de director al Departamentului Poliţie de Frontieră. Îl creditam pe NOUL conducător al… NOII instituţii cu încrederea că poate reforma grănicerii de sorginte sovietică în poliţişti de format european. La o lună de la acel articol ajung să pot bifa un start bun, ca să nu zic impecabil pentru Dorin.

Calificam atunci numirea lui Dorin Purice la cârma unuia din cele mai problematice sectoare ale guvernării, alterat de fenomene cronice cum ar fi contrabanda, corupţia şi lipsa de profesionism, ca fiind o mutare interesantă şi spectaculoasă, de natură să reaprindă speranţa în reuşita schimbărilor în bine la frontieră.

Iată că la o lună după acel articol constat că schimbarea nu va fi „dusă până la capăt” şi la Vamă. Gaşca lui Bandiţchi se pare că are verde să profaneze până la ultima speranţă şansa de reformă şi schimbare la Serviciului Vamal, în acelaşi stil în care a făcut-o cea a lui Roibu şi Revenco la Grăniceri. În această ecuaţie echipa lui Dorin este ultima de care ne mai putem agăţa speranţele noastre în reuşita AIE la Frontieră. E ca un penalty obţinut în minutul 90 al unui meci de fotbal de către echipa condusă la scor. Dorin nu are nici un drept să-l rateze şi respectiv să dezamăgească şi compromită această ultimă speranţă a noastră.

Purice, din câte cunosc şi-a cam pus mâinile în cap de la realităţile pe care le-a găsit la instituţia în fruntea căreia a fost numit. Îmi place însă că a ales să se pună pe treabă, încăpăţânându-se să creadă că se poate de FĂCUT ceva, în loc să se dedea la practici răspândite de bufonadă de nacialnic. A început în stil profesionist, bine gândit şi calculat. A ales să prioretizeze în debutul activităţii elaborarea politicii de resurse umane şi formarea echipei la nivel de top management. Şi nu s-a grăbit s-o facă timp de câteva zile aşa cum s-a procedat pe la alte case. Deduc din aceasta că nu-şi formează echipa conform fiţuicilor primite „de sus”.

Am urmărit cu atenţie update-urile de pe pagina oficială web a Poliţiei de Frontieră după 29 august şi pot releva o a doua prioritate a primei luni a lui Purice la conducerea PF: colaborarea şi schimbul de experienţă cu instituţiile europene de frontieră în ceea ce ţine de strategia de reformă. Este şi cumva firesc dacă ne amintim că el a venit la cârma Poliţiei de Frontieră dintr-o misiune internaţională specializată. Pe agenda conducerii Departamentului au fost nu mai puţin de 12 întruniri şi evenimente cu implicarea experţilor din cadrul autorităţilor de frontieră europene, SUA şi ai Misiunii EUBAM. Această dinamizare şi intensificare a colaborării cu UE sugerează că Dorin mizează pe un schimb intens de experienţă cu europenii şi un transfer de know-how din Occident în procesul de reformare a organelor de frontieră moldoveneşti. Şi aici îi bifăm încă un plus. Exemplul Georgiei a demonstrat că bicicleta nu trebuie reinventată iar asistenţa externă este una de importanţă esenţială în reuşita reformei pe segmentul organelor de forţă.

La 7 septembrie a fost prezentat efectivului Poliţiei de Frontieră şeful-adjunct Rosian Vasiloi, un profesionist cu un background de 20 ani experienţă în organele de frontieră, una din persoanele-cheie în fostul Serviciu de Grăniceri pe domeniul reformei şi colaborării cu instituţiile europene. Acesta a fost readus de Purice în echipa de la Frontieră din societatea civilă, după ce acesta fusese expulzat din sistem de gaşca lui Roibu, deoarece profesionismul acestuia contrasta prea pozitiv pe fondul nihilismului lui Revenco, dar şi pentru că încurca dezmăţului derbedeilor. Sunt sigur că este cea mai indicată persoană care-l poate ajuta pe Dorin să înţeleagă cu viziuni de interior bucătăria existentă la moment la Frontieră, dar mai ales să cunoască „bucătarii”.

Vinerea trecută Dorin l-a prezentat efectivului şi pe cel de al doilea vice-director, Ianuş Erhan, un bun profesionist în domeniul justiţiei, securităţii şi Vămii. Ca şi în cazul lui Purice, Erhan nu s-a regăsit în viziunile şi echipa lui Bandiţchi de administrare a Vămii, plecând din funcţia de şef al Direcţiei Urmărire penală a Serviciului Vamal, ca să se manifeste impecabil în societatea civilă şi mediul academic, instruind în materie de drept vamal studenţii de la USM. El este unul din puţinii foşti colegi de ai mei de la Vamă pentru care chiar nu mă tem să bag mâna în foc, atât pentru integritatea sa, cât şi pentru profesionismul său. Recent chiar absolut întâmplător discutam cu unul din studenţii săi de la USM, care mi-a reconfirmat asta încă o dată, spunându-mi pe un ton zeflemitor, că Ianuş este unicul lector de la facultatea de drept, care vine la ore … cu transport public. „Fost vameş încă se mai numeşte”, a exclamat mirat studentul, care se pare că are nişte stereotipuri închegate despre cum trebuie să se deplaseze prin oraş un vameş, fie el şi fost…

Ultima dată l-am întâlnit pe Ianuş la 24 septembrie la o masă rotundă organizată de proiectul „Comerţ, Investiţii şi reglementarea Activităţii de Întreprinzător” (BRITE) din cadrul USAID, în care a fost implicat în calitate de expert. În cadrul acestei mese rotunde au fost concluzionate probleme grave din sectorul vamal care afectează comerţul transfrontalier în Moldova, printre care au fost relevate: corupţia, lipsa de transparenţă în procesul decizional şi deficienţele de capacitate administrativă a organelor vamale de a face faţă atribuţiilor legale. Sunt deci sigur că Ianuş ştie ce, cum şi mai ales unde are de reparat în funcţia în care a fost numit. Iată de ce nu cred că Dorin Purice putea să-şi ia un adjunct mai bun, pe segmentul de expertiză juridică şi implementarea noilor competenţe de urmărire penală preluate de Poliţia de Frontieră în cadrul reformei instituţionale.

Din câte cunosc, mulţi specialişti cu experienţă din cadrul organelor vamale abia aşteaptă să fie invitaţi în echipa lui Dorin. Şi nu e vorba de cei cu „Mercedes”-uri de ultimă generaţie, care au ajuns să facă legea la Vamă, ci tocmai de cei marginalizaţi de gruparea criminală întronată la conducere. Sunt aproape sigur că vom asista în continuare la un flux de creier (ultimul care a mai rămas) de la Serviciul Vamal în echipa băieţilor de la Poliţia de Frontieră.

Se spune că lui Bandiţchi i s-ar fi înmuiat picioarele când a auzit componenţa garniturii de management de la Poliţia de Frontieră. Ştie probabil că are de ce dar mai ales de cine să se teamă. Şi ştiu probabil şi el, dar şi băieţii de la Frontieră, despre contextul recentei rocade între şefii birourilor vamale Briceni şi Cahul (prin cumul şi rude) şi legătura acesteia cu recenta declaraţie făcută de directorul financiar al SA „Sudzuker Moldova” în studioul unei emisiuni de la unul din posturile TV, în care acesta constata invadarea pieţei moldoveneşti cu zahăr de contrabandă din Ucraina.

Oare nu de frică de băieţii de la Poliţia de Frontieră Bandiţchi şi-a activat reflexele de autoapărare şi promovează din răsputeri un proiect de lege de modificare a codurilor Penal, de Procedură Penală şi a celui Vamal, prin care vrea excluderea componenţelor de infracţiune de contrabandă şi eschivare de la achitarea taxelor vamale, astfel încât aceste activităţi criminale să fie sancţionate doar contravenţional şi să se afle exclusiv în competenţa Serviciului Vamal?! Şi cred că nu doar Bandiţchi se teme, pentru că ieri în şedinţă de Guvern mega-proiectul a „şuierat”, în scurt timp urmând să ajungă în Parlament, fapt care ne confirmă prezenţa unei acoperiri politice, de „mai sus”. În detaliu însă despre aceasta – într-un alt articol! 😉

Acum vreau să zic: Forţă şi CURAJ pe mai departe, băieţi! Şi nu uitaţi: n-aveţi nici un drept să dezamăgiţi!

P.S. Ştiu că azi este aniversarea lui Dorin. Ţin să-i urez doar… Sănătate! Ştiu că are nevoie de ea, mai ales în perioada asta… 😉