Totalurile anului 2012 sau Pluguşorul… politic!

Folclor moldovenesc. Cules de un grup de cercetători de prin satele de la poalele Codrilor Orheiului. Bun de urat de Sfântul Vasile atât pe stil nou, cât și pe cel vechi!

Plugușor politic

Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați

Și cuvântu-mi ascultați!

Noi începem a ura,

Pe la case a umbla.

Pe la case mari și tari,

Cu boieri milionari!

Aho, aho, că-i gata anu’

Gata anu’ – gata banu’.

Să pornim cu Pluguşoru’

Pe la cei ce duc poporu’

Prin alegeri şi prin crize,

Prin războaie, alianţe,

Raideri şi păpuşi cu aţe.

Hăi, hăi!

Tragem brazdă după plan

Pe la cel mai barosan.

Prim ce merită urat

Este al nostru Vlad Filat.

Vama, Fiscu’, Agricultura

Nu-s ca Drumu’ şi Cultura…

Cu Șevciuc și alde ei

A ajuns printre holtei,

Fără ea, în schimb cu… lei!

Dacă ne grăbim oleacă

Poate-l mai prindem pe Leancă!

De aceea, măi voinici

Ia pocniţi vârtos din bici

Că de nu vine MAI-ul

Şi Baliţchi cu Jin Lin-ul.

Pentru al nostru brav stejar

Şi partidul temerar,

Pentru justiție reformată

Și contrabandă decriminalizată!

De eşti rector sau agrar

Strigă pentru pescar!

Hăi, hăi!

Noi de brazdă nu ne temem

Apăsăm adânc boroana

Că avem un lan cât iarna!

Ne oprim la alt palat,

La Partidul Democrat.

Cu șef mare și ca formă,

Și ca caracter, de-o vorbă.

Marian Lupu încrezut

Pe Diacov l-a renăscut

Pe Narâşkin l-a… făcut

AIE-ul l-a umplut,

Iar Voronin, fiu şi tată

Au rămas cu buza-mflată.

Toţi pensionarii odată,

Draexlmaier, Megapolis

Lear şi alţii laolaltă,

Opera, Baletul, Arta,

Şefele de aparat cu ceata!

Hăi, hăi!

Acum, la sfârşit de an
Ne apasă greu povara
Să arăm în toată ţara
Tragem brazde cît mai mari

Că mergem şi pe la păpuşar

Unii zic că e haiduc,

Alţii îi sunt sub papuc.

Da, e Mister Plahotniuc.

Business, bănci și alte multe

Acum și-n partid e Bute.

Spart-a ţeasta la harbuz

Preşedinte au adus,

Şi-armistiţiu cu pescarul

De s-a scuturat stejarul

Şi de ciudă, şi de frică,

Unde dai şi cine pică…

Deschideţi torba mai larg,

Chiar la Edelweiss, în prag!

Hăi, hăi!

Că la muncă suntem tari
Mergem şi la liberali.

Nici bogaţi

Şi nici săraci

Ecologici şi curaţi.

Nici pârghie, nici putere,

Doar cu SIS-ul în panere.

Pe lângă tren îi găsim

Pe Mihai Ghimpu şi Dorin.

Au dat ţării preşedinte,

Şi un fel de CNI,

Sau acolo ce-o mai fi!

Pentru betonul Alianţei,

Împreună cu Armata,

Să strigăm o dată!

Hăi, hăi!

Ne-am duce şi pe la PCRM,

Da-s puţini şi-i vai de ei

Nici parale nu mai au,

Nici bomboane şi nici nuci!

Nu suntem noi chiar năuci,

Chiar de-avem cu noi doi saci

Nu urăm pe… deputaţi!

Și nu vrem ca prin troian

Să dăm de Iura Muntean!

Hăi, hăi!

Tot arând cu Pluguşoru’
Ni s-a terminat ogoru’
Ajungînd la o răscruce
Ne-am făcut o sfântă cruce
Şi rugăm pe toţi creştinii
Să stârpească mărăcinii!

Aho, aho cu înţelesu’
Că s-a terminat culesu’
Să facem o horă mare
Să scăpăm de supărare,

Măcar până la votare!
Iar în anul care vine
Să vorbim numai de bine!

De urat am mai ura,
Da ne temem că ne-om însera
Hai, măi Tudor, deschide obşciacul
Pune-ne pe masă colacul
Şi în buzunar peatacul!

La anu’ şi la mulţi ani!

ABeZe ~ Şcoala manierelor elegante!

În prag de sfinte sărbători gândurile noastre merg la cei buni, la cei care fac fapte bune. Acest articol de ajun de Crăciun o să-l dedic proiectului Dorinei Arsene, o tânără moldoveancă, ambiţionată să creadă că orice conaţional al ei poate deveni… manierat şi elegant! Chiar mai manierat decât un… englez!

Ştiu că acest proiect al Dorinei înseamnă luptă şi provocări, fără de care nu se construieşte nimic în societatea noastră afectată de crize, lipsuri, răutate, invidie şi alte molime. Cunosc şi eu ce înseamnă să munceşti 24 din 24 pentru a zidi ceva util nu doar ţie dar şi întregii societăţi.

Recent Dorina mi-a povestit despre efortul pe care-l depune pentru a convinge oamenii că este nevoie de bune maniere chiar şi în societatea moldovenească, căreia s-ar părea că nu-i arde de aşa ceva. În sec. XXI moldovenii au ajuns în majoritate să lupte pentru alte valori: bani, putere, supremaţie şi înţeleg s-o facă nu tocmai… elegant. Asta ca să n-o spunem mai urât.

Construim case frumoase şi aruncăm gunoiul în drum sau peste gard, vecinului. Închegăm afaceri atacându-le pe cele ale concurenţilor. Devenim milionari şi scuipăm pe sărăcia altora. Ne batem nu doar la figurat pe arena politică şi venim la putere pentru a ne răfui cu oponenţii. Unii zic că este firesc pentru o societate în tranziţie. Eu nu sunt de acord cu ei. Dacă generaţiile noastre sunt sortite a fi jertfite pe altarul acestei îndelungate tranziţii, copiii mei îi vreau ALTFEL şi trăind într-o ALTĂ societate! Şi nu în afară, dar AICI, acasă!

Am văzut cât de fericită şi împlinită este Dorina atunci când vede că oamenii sunt interesaţi în ceea ce face şi cred în ea. Asta chiar dacă ceea ce face ea este prin definiţie un proiect social, fiind ceva de utilitate publică mai mult decât business. Am văzut cât de mult insistă Şcoala Dorinei să fie alături de copiii defavorizaţi, care s-ar părea că n-au nici o şansă să acceadă în zona de atenţie a Şcolii manierelor elegante. Dorina ne demonstrează că este o ipoteză falsă. Eleganţa şi manierele nu sunt un deliciu al elitelor, ele trebuie să constituie chiar bazele unei societăţi.

Da, şi eu cred în Dorina şi mai cred că ABeZe- ul, Şcoala manierelor elegante este un proiect sortit… SUCCESULUI! Cred, pentru că ştiu şi simt că societatea noastră are MARE nevoie de acest proiect. Investiţiile în educaţie au fost cheia succesului celor mai prospere societăţi europene, ca să nu mai amintim de cea japoneză.

Mai cred în şcoala Dorinei pentru că ştiu că este o luptătoare. Şi această calitate, împreună cu inteligenţa şi hărnicia vor face ca să ajungem să-i vedem proiectul împlinit. Sper tare mult să-i şi să ne reuşească, ca să putem observa în câţiva ani şi primele rezultate ale activităţii ABeZe-ului. Nu doar în grădiniţe, şcoli şi facultăţi, dar şi în stradă şi alte locuri publice. N-am avut nevoie de mult timp ca să decid să o rog pe Dorina să se ocupe şi de picii din familia Balacci şi… nu doar! Vă încurajez şi pe voi s-o faceţi.

Crăciun fericit, Dorina! Crăciun fericit, ABeZe! Crăciun fericit, Moldova!

Final de electorală, (ne)resetare a guvernării în România: adio, popularilor?!

Iată că acest lung an politic şi electoral în România culminează cu (ne)resetarea guvernării de la Bucureşti. Deşi la Chişinău, pe fondul unui vot mai puţin doctrinar ARD a obţinut o victorie fulminantă, în întregime pe ţară, unde jocul a fost pe bune, rezultatele au fost tocmai inverse. După Italia şi Franţa i-a venit rândul şi lui Băsescu să recunoască înfrângerea popularilor, semnând în grabă (actul de capitulare) decretul privind (re)desemnarea la funcţia de premier a candidatului USL Victor Ponta şi ironizându-şi public discipolii din ARD.

Întâi de toate merită felicitările pe deplin meritate deputaţii aleşi în Parlamentul României de către românii cu cetăţenie din stânga Prutului, Viorel Badea şi Eugen Tomac. După cum bine observa Victor Nichituş într-un recent articol a fost prima campanie electorală românească la est de Prut, fapt pentru care merită nu mai puţine felicitări şi staff-ul electoral al ARD de la Chişinău, din care au făcut parte colegi de blogosferă pentru care am tot respectul.

Deputaţii proaspăt aleşi merită însă şi compasiuni pentru faptul, că au câştigat fotolii de deputat în grupuri parlamentare de opoziţie, din care sper că se vor ambiţiona totuşi să colaboreze cu guvernarea pentru promovarea proiectelor pentru care basarabenii i-au propulsat în Parlamentul de la Bucureşti. Sper totodată ca Eugen Tomac să-şi rezolve rapid problemele pe care le are cu organele de control de la Bucureşti, or acuzaţiile care i se aduc dincolo de faptul că-i afectează imaginea sunt de natură să-i pună piedici serioase în exercitarea eficientă a mandatului de deputat.

Ţin să-i felicit şi pe cei care nu s-au calificat în proba electorală uninominală din diaspora, însă au contribuit la reuşita generală a partidelor lor. Atât Victor Alexeev şi Cristian David, cât şi Gheorghe Viţă au prin partidele parlamentare pe care le reprezintă, unele din care au obţinut mandate care asigură o guvernare confortabilă, platforma necesară pentru a promova proiectele benefice pentru Basarabia din programele lor.

N-o să trec cu vederea nici problemele acestei campanii, pentru că ar fi contra principiilor mele. Primo, chiar dacă a fost prima a fost şi una din cele mai murdare campanii electorale pe care am văzut-o vreodată. Pentru 14 mii de alegători a fost prea multă murdărie şi atacuri la persoană. Sincer, nu prea am văzut dezbateri în general, dar şi în particular, pe platforme şi programe. Secundo, nu ştiu câte guvernări mai trebuie să se schimbe la Bucureşti ca să se înţeleagă că atunci când ţii în faţa secţiei de votare alegătorii, ba în final îi mai şi alungi acasă s-ar putea ca peste patru ani să nu te creadă nimeni că încurajezi lumea pe bune să iasă la vot şi nu îţi bifezi simplu realizarea unor obligaţiuni de serviciu. Terzo, nu ştiu care din concurenţi a avut tupeul, însă unii prieteni s-au întors aghesmuiţi de la secţia de vot de la Liceul Gh. Asachi din Chişinău şi încă… şi cu toţi banii în buzunar! Nu zic că e de mirare pentru electoratul din Moldova, dar România e ca şi cum… UE! Cu toate acestea, mai ales că a fost prima campanie adevărată zic şi eu cum zic şi ceilalţi moldoveni în asemenea situaţii: pentru prima dată e… bine.

Noutatea bună a sfârşitului de campanie electorală este atât pentru învingători cât şi pentru învinşi… sfârşitul campaniei! Sper ca semnalul împăciuitor dat de preşedintele Băsescu prin desemnarea premierului Ponta să fie unul de bun augur. Acum atât guvernarea USL, cât şi opoziţia nu au decât să-şi suflece mânecile şi să se apuce de treabă. Mai ales pe problemele diasporei Bucureştiul are nevoie de multă muncă şi eforturi conjugate, dincolo de doctrine şi ideologii.

Guvernul Ponta II are pe termen mediu două sarcini deloc uşoare: driblarea crizei şi aderarea la Shengen. Chiar săptămâna trecută am bifat cel puţin o realizare, pe cel puţin unul din fronturi: cea mai mare captură de ţigări de contrabandă la frontiera de est după 2010, la Vama Albiţa. Sper ca acest vag succes să nu constituie o ocazie de autosatisfacţie şi relaxare pentru autorităţile române, cum am mai văzut şi anterior. S-ar putea ca pe segmentul securizării frontierelor eforturile autorităţilor române să fie de natură să aducă şi un plus de şanse Republicii Moldova pentru obţinerea regimului liberalizat de vize şi a acordului de comerţ liber cu UE.

Noi la Chişinău avem o deprindere originară încă din perioada sovietică, să dăm din umeri şi să aşteptăm să ne ducă undeva de mânuţă… fraţii mai mari! 😉 SOS!

EXCLUSIV! Borcanele lui Bandiţchi sau „contrabasul”, sportul naţional al malldovenilor

În timp ce unii se fac că n-au mâncat usturoi (ca să nu zic altceva) şi nici nu pute, iar alţi fraieri (cu şi fără epoleţi) se fac că îi cred, eu o să Vă scriu Vouă, cititorilor mei, ce şi cum se întâmplă la Vamă, cu borcane trimise de la întreprinderile Ministerului Agriculturii din Republica MallDova până una-alta nu în Qatar, dar în… Macedonia.

Da, mă refer la recenta captură a organelor române de control la frontieră, care iată că pun tot mai multe probleme sportului naţional al malldovenilor (nu la mâncatul răsăritei mă refer şi nu mă acuzaţi de lipsă de patriotism, pentru că aprecierea de mai sus am preluat-o de la un expert din afară). Da, da, la lotul de borcane (ţigări) trimise de la Fabrica de Sticlă din Chişinău în „Macedonia” mă refer.

Primo, nu trebuie să fii mare profesionist în activitate vamală ca să îţi dai seama că tranzacţia pute a contrabandă, or valoarea borcanelor este cu mult mai mică decât cheltuielile de transport. N-au observat asta doar criteriile de risc ale lui Bandiţchi, un general care ne-a confirmat răspicat vineri că de fapt conduce o instituţie de TICĂLOŞI. De data asta chiar sunt de acord cu individul. Să aibă însă curajul să zică şi B dacă tot a zis A: peştele de la CAP se strică, nu?! Că altfel cum puteau trece ticăloşii prin cel puţin două reorganizări şi nu mai puţin de două atestări, prin care tot el ne asigura în 2010 că vor trece doar cei mai buni şi profesionişti vameşi (membri ai găştii şi PLDM)? Sau poate profesionismul la Vama malldovenească au ajuns sinonime cu ticăloşenia?! Dacă nu Bandiţchi, atunci preşedintele comisiei de atestare Victor Barbăneagră poate ne explică fenomenul?! 😉

Încă un detaliu interesant, chiar picant aş spune: ţigările de contrabandă capturate de organele de frontieră române au fost produse la SA „TUTUN-CTC”, întreprindere de stat subordonată Ministerului Agriculturii. Frumos, nu? Am scuturat peniţa de vreo trei expresii necenzurate! Da, da, la o întreprindere de STAT, administrată de Guvernul Republicii MallDova, care nu aduce venit statului, dar ştiţi voi cui. Vişina de pe tortă e pusă de faptul că ţigările produse la întreprinderea de s(t)at mai sunt şi contrafăcute, nefiind licenţiate pentru vânzare în niciun stat din Europa! Şoc? Da!

Secundo, Bandiţchi aiureşte când creează impresia că-l mai crede cineva că nu este implicat! Ţigări în valoare de un milion de euro nu sunt traficate la moment decât de un singur om (OM) din MallDova şi el ştie cine e acest (super)man! Să-şi creadă el MINCIUNA că tranzacţia a fost aranjată la nivelul şoferului TIR-ului sau fetiţei verzi (nu doar la minte) angajate de 8 luni la Vama Chişinău, al specialistului care a „scanat” la „Rapiscan” unitatea de transport la Leuşeni-Albiţa sau al şefului Biroului vamal Leuşeni, care se pare că vor fi făcuţi ţapi ispăşitori! De ce scanerele moldoveneşti n-au depistat ţigările la sigur îi poate explica lui Bandiţchi „TICĂLOSUL” Alexandru RUSU, care a perfectat actele şi a dat liberul de vamă TIR-ului. Ticălosul apropos recent a fost transferat cu serviciul (prin ordin semnat de… cineva) de la Biroul vamal Bălţi tocmai la Leuşeni. De cine credeţi şi… pentru ce?

Terzo, de ce nici Filat, nici Bandiţchi, nici Recean şi nici alţi generali cu epoleţi cică „nu ştiu” cine e Vova (încă unul!) TĂTĂROI, capul grupării criminale de la Băcioi care de ani buni face contrabadă cu ţigări şi maşini furate, având cogemite depozite nu doar în suburbia Chişinăului, dar şi sub Bucureşti? Retorică, foarte retorică e întrebarea! Poate de asta că un mare-MARE (mai mare ca Recean) şef de la MAI recent se plimba cu un BMW furat care cică „a fost donat instituţiei de un… agent economic”?! 😉
La quatro revenim, în scurt timp! 😉

P.S. Domnule Streleţ, acum haideţi, oficializaţi „contrabasul” şi educaţi prin amendă bandiţii! Sportul naţional nu poate fi componenţă de infracţiune! DIICOT, nu vă „ordon”, dar „vă implor, treceţi Prutul!”

EXCLUSIV! Şeful Securităţii interne a Vamei a fost atacat de un autobot?!

Mi-am propus sa monitorizez mersul anchetei organelor de drept în cazul exploziei din maşina de serviciu a „haiducului” de la Vamă. Din surse demne de toată încrederea din interiorul organelor sus-menţionate am aflat că există şi câteva versiuni care sunt examinate de către anchetatori în privinţa celor întâmplate. Am decis să le comunic şi cititorilor mei, nu înainte de a-mi cere scuze pentru umorul „negru”, pe care chiar n-am cum să-l evit abordând acest caz.

Deşi blamez stilul ales de ei, chiar din start ţin să remarc, că este de înţeles gestul disperat al autorilor „atentatului”. Pentru mine este un semnal clar, că lumea pierde orice încredere în autorităţile şi justiţia acestui stat şi ajunsă la culmea disperării nu mai are decât opţiunea de a-şi face dreptate după propria pricepere şi posibilitate.

Nimeni nu s-a gândit că poate cei care au comandat acest „atentat” ar fi preferat în loc să contracteze pe bani serviciile unor pirotehnici profesionişti (la sigur n-au fost nişte diletanţi) să se adreseze unor instituţii ale statului pentru a se plânge pe acţiunile vameşului?! Sunt sigur că ar fi preferat. Gestul lor de disperare vine însă să ne spună că ei nu mai au încredere în instituţiile acestui stat şi acest mesaj îl primesc de la tot mai mulţi cetăţeni şi operatori economici.

MAI-ul nu le poate face nimic vameşilor, pentru că ambele instituţii sunt atât de depolitizate, încât unii îi numesc chiar „colegi de partid”. Nu se prea poate băga peste Vamă nici CNA-ul sau Procuratura, pentru a nu tulbura „liniştea din Alianţă”, iar de justiţie în general mai bine tac.
Cum să ne mire în această situaţie că lumea începe să-şi facă dreptate prin… alte metode?

Deci, la data de 29 noiembrie, în autoturismul de serviciu al şefului Direcţiei Securitate internă, de model CHEVROLET Captiva a explodat o grenadă de model RGD-5. Afectarea minoră a autoturismului şi leziunile neînsemnate pe care le-a suferit victima (doar câteva zgârieturi
la braţ şi gât) denotă că a fost vorba cel mai probabil de o grenadă de antrenament. Astfel, nu cred că putem vorbi despre un atentat la viaţa vameşului. Constatăm deci că a fost mai curând un reflex de apărare a celor care ar fi avut careva experienţe neplăcute cu acesta, printr-un semnal dat vameşului cu scopul de a fi lăsaţi în pace.

Organele de anchetă iau în calcul mai multe versiuni ale misterului care vine să caracterizeze acest incident. Conform uneia din ele ar fi avut loc o răzbunare a autobotului Chevy, care se spune că ar fi explodat una din piesele sale exact în momentul când în el a urcat vameşul. La baza acţiunii autobotului ar fi stat scârbă şi mânia din cauza porcăriilor pe care acesta a fost forţat să le audă, vadă şi rabde, mai ales că e vorba totuşi de o maşină de serviciu, deci procurată pe bani din bugetul de stat.

Anchetatorii iau în calcul şi versiunea, conform căreia ar fi vorba de nişte reglări de conturi pe context amoros. Anchetatorii ar fi deţinut informaţii că victima ar fi avut o viaţă amoroasă foarte activă, respectiv deflagraţia ar fi putut provocată de soţul uneia din amantele lui Pîrţac.

O altă ipoteză a anchetatorilor admite că „atentatul” ar fi fost comandat de cineva de pe interior, adică de unul sau mai mulţi vameşi, deranjaţi de activitatea colegului lor.

Acum decideţi voi care din cele trei versiuni de mai sus sunt mai glumeţe şi care mai serioase, însă dacă sincer, ultimele două versiuni mi se par mult prea puţin credibile… cel puţin comparativ cu prima. Puţin probabil că eventualul soţ al amantei lui Pîrţac ar fi preferat să plătească nişte profesionişti pentru o răzbunare atât de sofisticată, pe când putea simplu să-i „dea la bot” personal.

Iar vameşii nu ştiu dacă şi-ar permite la salariile lor să comande serviciile celor care au plasat grenada în autoturism, or îmi dau seama că serviciile n-au fost din cele mai ieftine. Iar dacă serios nu ştiu care din vameşii lui Baliţchi ar fi putut să fie deranjat în acest hal de Pîrţac, care este şi el omul lui Baliţchi! În 3 ani la Serviciul Vamal au avut loc nu mai puţin de două reorganizări şi două atestări, în urmă cărora şi-au păstrat serviciul la Vamă exclusiv cei din gaşca acestuia, precum şi alţi membri PLDM…

Da, fiţi de acord: cam aiurea! Ca şi în cazul „atentatului” din luna ianuarie la Iurie Ceban, un alt şef de la Vamă, se spune că şi Victor Pîrţac nu prea colaborează cu ancheta. Poate de asta în cazul lui Ceban până acum anchetatorii cred că a fost vorba de… un atac al unor… huligani?! 🙂 Şi oare nu tot de asta se pare că anchetatorii au puţine şanse să elucideze şi cazul cu implicarea lui Pîrţac?!

De ce nu colaborează oare victimele de la Vamă cu anchetatorii? Poate că NU VOR să fie elucidaţi cei care au comandat cele două „atentate”?! De ce? Pentru că astfel ar ieşi la iveală şi cauzele conflictelor, care ar explica de ce autorii „atentatelor” sunt supăraţi pe „haiduci”. Prietenii (şi neprietenii) ştiu şi ei de ce!

(Va urma)

Gheorghe Viţă: „O Românie puternică, împreună cu Basarabia”

Viţă este probabil cel mai atacat candidat al campaniei electorale pentru alegerile în Parlamentul României din 9 decembrie. Ba calificat drept „anonim”, ba servit cu… compromate păstrate la frigider probabil tocmai pentru această campanie, candidatul PP DD pentru Camera Deputaţilor a rezistat până la finalul acestei campanii crâncene, ceea ce deja nu este puţin.

Viţă este candidatul înscris în cursa electorală cu cel mai clar mesaj unionist. Mai amintesc în acest sens că este şi copreşedinte al Consiliului Unirii, fiind totodată susţinut de unicul partid din Republica Moldova cu program unionist.
Este juristul care nu este tocmai şi un orator desăvârşit, însă ataşat la valorile naţionale pentru care luptă de la sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut. Vine cu un stil preluat parcă din unul din cele mai populare slogane scandate de Acţiunea 2012 la Marşurile Unirii: „Fapte, nu vorbe!”.

A venit în faţa alegătorilor cu o platformă electorală din care se desprinde principala preocupare a sa: calvarul procedurilor de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni. Este deosebit de interesant faptul, că el se declară chiar contra noţiunii de redobândire a cetăţeniei, or basarabenii nu au pierdut-o, venind în acest sens din partea Forumului Democrat al Românilor cu două proiecte de lege, înregistrate de Parlamentul României în luna octombrie curent. Conform proiectelor basarabenii obţin dreptul la transcrierea actelor de identitate româneşti fără o procedură prealabilă specială de examinare a dosarelor. Doar eventuala reuşită în promovarea acestor legi consider că ar fi o mare performanţă pentru un mandat de deputat din partea diaspora pentru Parlamentul României.

A venit în campanie cu un spaţiu de manevră convenabil pentru critică atât în adresa candidaţilor ARD, cât şi celor ai USL, care n-au cum să evite legăturile cu guvernarea de la Bucureşti, deloc desăvârşită. A ştiut însă să facă uz de critică cumpătat, fără abuzuri.

Faptul că este atacat şi chiar somat să se retragă din cursă vorbeşte de la sine în privinţa şanselor sale, care sunt deloc de neglijat, tot aşa cum este şi partidul din partea căruia candidează, care la rândul său este revelaţia anului electoral în România. Să fie oare Gheorghe Viţă surpriza acestei campanii electorale? Să vedem. Eu zic să fie învingători cei care merită cel mai mult, astfel ca nimeni să nu fie învins! Să vedem dacă electoratul basarabean cu cetăţenie română este mai smart decât cei care (încă) nu au paşapoarte româneşti, unii din ei chiar din cauza calvarului procedurilor şi taxelor consulare exagerate.