Recent am urmărit cu toţii cu sufletul la gură incredibila poveste televizată a sectoristului de la Botanica, ajuns un adevărat simbol al demnităţii în serviciul public moldovenesc. Aidoma personajului Cenuşăresei, după ce a fost înjosit, poliţistul care a sfidat „sistemul” a fost eroizat, chiar de prima persoană a acestuia.
Îi port tot respectul bravului ofiţer şi vreau cu tot dinadinsul să cred că şi până la gradul de căpitan de poliţie a juns timp de cei zece ani de serviciu prin acelaşi spirit de verticalitate. Sper totodată că poliţistul ar fi procedat absolut la fel şi în situaţia în care în spatele său nu s-ar fi aflat o echipă de filmare, situaţie în care s-au aflat, se află şi se vor mai afla în fiecare zi sute şi mii de colegi de ai săi de serviciu public şi care sunt înfrânţi cu cea mai mare cruzime de „sistem”.
Colegii poliţistului de la Interne, Vamă, Fisc, sistemul judecătoresc sau Procuratură înţeleg foarte bine ce am în vedere. „Sistemul” nu este deloc generos cu cei care încearcă din interior să-i sfideze interesele. În cel mai bun caz aceşti „copii neascultători” şi „obraznici” (cum m-a numit anterior un fost general al Vămii moldoveneşti) sunt neutralizaţi şi expulzaţi. În unele cazuri, mai dramatice, acestora li se bagă pumni în gură şi sunt terorizaţi şi hărţuiţi până la distrugere, pentru că răzbunarea „sistemului” este cruntă!
V-aţi întrebat însă vreodată ce e cu acest misterios şi hidos „sistem”, care este prezentat adesea întruchipând toate relele din sistemul administraţiei publice? Unii politicieni de pe la noi chiar îl mistifică şi îi atribuie calităţi supraumane, invincibile şi îi aruncă „în cârcă” acestuia eşecurile reformelor, dinamica constant ascendentă a indicilor corupţiei şi fenomenelor de încălcare a drepturilor omului de către aparatul birocratic de stat, precum şi alte fenomene negative devenite deja tradiţionale în Republica Moldova.
Din cine însă este compus acest misterios „sistem”, dacă nu chiar din funcţionari de stat, de diverse niveluri şi bineînţeles diferite ranguri, mai mult sau mai puţin importante?! Aceste ranguri sunt diverse, de la „pioni” până la „regi”, aranjaţi pe fiecare „tablă de şah” din care este formată o celulă sistemică. Verigile superioare ale sistemului acordă protecţie celor inferioare, bineînţeles în schimbul devotamentului intereselor comune de cartel şi slujirii cu credinţă superiorului, spre exemplu prin aplicarea „oarbă”, la necesitate, a unei contrasemnături.
De fapt, la fiecare filială a unei instituţii de stat funcţionează câte un asemenea „mini-sistem”, care interacţionează pe principii piramidale în sisteme instituţionale şi care interacţionează, la rândul lor, cu alte „sisteme”, din cadrul altor instituţii, formând acel „mega-sistem” naţional al funcţionarilor de stat. Logica interacţiunilor inter-sistemice este una simplă şi e bazată pe colaborare pe principii pragmatice de interes reciproc şi prestare de contraservicii.
Scopul acestor sisteme-cartel ale funcţionarilor de stat nu este altul decât protejarea şi promvarea intereselor financiare şi de cartel ale membrilor acestuia. Poate cineva se întreabă ce fel de interes financiar poate avea spre exemplu un poliţist de sector, un inspector fiscal sau vamal? Atunci acest cineva trebuie să studieze grilele de salarizare ale acestora. Dacă ar putea vorbi, aceste grile le-ar sugera în fiecare dimineaţă funcţionarilor: „dacă vrei să trăieşti – ia mită, dacă nu, descurcă-te cum poţi”. Astfel, interesele financiare şi schemele de corupţie reprezintă practic elementul vital al „sistemului” şi cei care atentează la acestea sunt pedepsiţi cel mai crunt.
Desigur, nu toţi funcţionarii de stat sunt incluşi în „sistem”. Unii sunt lăsaţi deoparte, pentru a păstra o imagine cosmetică insituţiilor, cum se mai spune „cineva mai deştept, care poate fi trimis la o şedinţă sau într-o deplasare peste hotare”, dar şi pentru că resursele financiare sunt în Republica Moldova limitate, iar unul din principiile „sistemului” este „лишний рот – хуже пистолета” („o gură în plus de hrănit e mai rău decât un glonte”). În mod normal, aceştia nu pot ocupa orice funcţie din cadrul instituţiei, ci doar acelea care nu reprezintă un interes pentru „sistem”. V-a preocupat vreodată întrebarea: de ce în Moldova oricând este schimbat un şef de instituţie, el vine şi cu managerul său pe domeniul resurselor umane, sau de ce unele poziţii din statele de funcţii sunt mai în permanenţă vacante, iar altele sunt caracterizate prin permanente fluctuaţii de cadre?!
Desigur, funcţionarii „din afară” sunt puşi în situaţia de a interacţiona cu sistemul şi a se acomoda acestuia, fiecare având de ales în modul în care decide să o facă. Unii din aceştia preferă să-l tolereze şi chiar să-l ajute, sperând că la un moment dat vor fi invitaţi şi ei „înăuntru”, în calitate de un cât de mic „şurubaş” al mecanismului, dacă „se vor purta frumos”, sau atunci când vor reuşi să se infiltreze, prin achitarea „unei cotizaţii de participare”. „Cotizaţiile de participare” nu sunt altceva decât şpăgi, tranzacţii de influienţă, sau alte beneficii puse la dispoziţia unor membri activi ai „sistemului”, drept recompensă pentru avansarea funcţionarului într-un post de serviciu care aparţine a priori unui „şurubaş” din „sistem”.
O a doua categorie preferă să-l tolereze, dar să evite orice contact cu el, după principiul „eu sunt un peşte mic şi plutesc în ape mici”, dar are un respect şi o frică deosebită pentru acesta, pentru simplul fapt că i se permite şi lui să câştige ceva, pentru a-şi putea hrăni familia.
Cei mai puţini sunt „curajoşii” sau „obraznicii”, din categoria cărora sper că face parte şi poliţistul de sector Alexandru Ţentiu. Aceştia chiar îşi iau în serios fişa de post, jurământul pe care-l dau la angajare, de a respecta şi proteja legea, interesele statului şi ale cetăţeanului. În mod normal, modul în care aceşti „romantici” înţeleg să-şi facă serviciul intră foarte rapid în conflict de interese cu „sistemul” şi începe marea şi inegala luptă.
Câştigătorul acestei lupte este în cele mai multe cazuri cunoscut chiar din start, iar „cei curajoşi” sunt trataţi de toată lumea aidoma unor Don Quijote care luptă cu morile de vânt. Aţi observat probabil din imaginile video cum l-au ridiculizat pe sectorist colegii săi de la Poliţia Rutieră… La sigur cunoşteau, poate mai mult decât sectoristul, despre proprietarul salonului auto buclucaş! Culmea e că după stilul comportamentului poliţiştilor eliberaţi din funcţie în urma scandalului nu este foarte clar, dacă ei sunt incluşi în sistem, sau fac parte din categoria celora care sprijină sau doar tolerează sistemul. Cei din „sistem” au un alt stil de comportament. Îl putem identifica în modul cum a acţionat patronul salonului auto, care pur şi simplu a ales să evite scandalul şi să acţioneze din umbră, încercând chiar să fie drăguţ şi să prezinte scuze publice.
Am reţinut intenţionat câteva zile publicarea acestui articol, în aşteptarea unei eventuale sancţiuni pe care trebuia în mod firesc să şi-o primească proprietarul salonului de la premier, mai cu seamă că îi este şi şef de partid. Nu cred că mai este rost de aşteptat. E clar, patronul, fiind şi primar al unei localităţi din capitală, va păţi… NIMIC! Este clar, e şi el parte, cu un rang de top, într-un alt „sistem”, care interacţionează cu cel din cadrul MAI…
Acelaşi stil, de a ieşi basma curată prin manevre iscusite l-a abordat şi premierul, care cum n-ai da, nu ascunde că este nr.1 în acest stat, respectiv şef pe tot aparatul birocratic executiv, adică şef… al tuturor şefilor şi şefuleţilor, din toate sistemele, din toate instituţiile din acest stat. Sub presiunea mediatică şi cea venită din partea societăţii, nr.1 din „sistem” a ales să „amortizeze” lovitura de sfidare aplicată sistemului, prin câteva filmări protocolare şi acordarea gradului de maior luptătorului antisistem. Totodată, el a indicat „regelui” unuia din „sistemele” subordonate să scape, „în urma unei anchete interne a MAI” de acei trei poliţişti care l-au ridiculizat pe curajosul Don Quijote.
Gata cu acţiunile în consecinţă şi cu demisiile! Şi gata, manevră finalizată! Măi, măi, măi, ce a mai avut de pierdut sistemul! Acum ziceţi-mi voi, cine a câştigat şi de această dată lupta?
Veaceslav Balacci 