Fabrica de Cărămidă din Chirca, Anenii Noi, cea mai nouă fabrică din Moldova specializată în producerea cărămizii a murit o dată, după ce a fost jefuită în anii ’90. În anul 2004 un originar din Anenii Noi, Nicolae Îndoitu şi-a investit banii câştigaţi în 11 ani de muncă peste hotare în reanimarea fabricii. În 2006-2007, când întreprinderea a ajuns una de top, contribuabil important pentru bugetul de stat (1 milion de lei lunar vărsaţi în buget), care oferea peste 200 de locuri de muncă bine plătite pentru locuitorii raionului Anenii Noi, fără niciun leu datorie în faţa furnizorilor şi care era deja orientată şi la export, deţinător al certificatului de calitate pentru export în UE, a devenit şi ţinta poftelor raiderilor. Aceştia au dorit mai întâi preluarea a 50% din întreprindere, iar după ce au fost refuzaţi şi-au pus în plan să distrugă din nou întreprinderea, intrând în cârdăşie cu concurenţii de pe piaţa producerii cărămizii, ţinta fiind de fapt nu însăşi fabrica, ci cariera întreprinderii, aflată în imediata apropiere a fabricii.
Controalele de la diverse instituţii ale statului au început să curgă gârlă. În 2008, pentru a stopa atacul instituţiilor de stat, conducerea întreprinderii a fost nevoită să solicite audienţă la fostul preşedinte Voronin. Atacurile însă n-au putut fi oprite decât pentru câteva luni. Paradoxal, în 2009, când noi cu toţii, inclusiv şi angajaţii întreprinderii aşteptam reforme şi integrare europeană, a început un război total al raiderilor împotriva întreprinderii.
Într-un mod absolut inexplicabil din punct de vedere al obligaţiunilor sale de serviciu, de activitatea întreprinderii s-a arătat interesat fostul Procuror General adjunct Eugen Rusu. Imediat cum a intrat în funcţie, acesta a început să atace întreprinderea, prin diferite scrisori adresate partenerilor de afaceri ai întreprinderii, dar şi instituţiilor de stat. Scrisori cu conţinut similar, în care se face trimitere la pretinse controale a legalităţii activităţii companiei au fost adresate SA Moldova Gaz, ÎCS Petrom-Moldova SA, BC Mobiasbancă – GSG SA, Ministerului Mediului, CNA (vezi imaginea). Toate scrisorile au fost semnate personal de Rusu, vizau punerea piedicilor în activitatea întreprinderii şi au culminat cu solicitări clare de retragere a licenţei acesteia. 
Eugen Rusu a inventat în calitate de pretext pentru atacurile sale depăşirea perimetrului minier, o aberaţie ordinară, or la moment întreprinderea exploatează o foarte mică parte din perimetrul minier, fiind lipsită de sens orice depăşire a acestuia. Şi mai stranie este grija pe care o manifesta Rusu pentru pretinsele datorii pe care le-ar fi avut întreprinderea faţă de SA Moldova Gaz (SRL Ialoveni Gaz, în subordinea căreia se află SRL Anenii Noi Gaz) şi Banca de Economii. Foarte grav, pentru a influenţa procesele în instanţele de judecată în cadrul cărora întreprinderea se apăra în faţa instanţelor naţionale, la 07.07.2011 Rusu se adresează cu o scrisoare Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie, prin care încearcă să influenţeze actul justiţiei în defavoarea întreprinderii (vezi copia). 
Rusu nu s-a limitat la scrisori. Acesta personal participa la descinderi la întreprindere (practică ieşită din comun!), alături de angajaţi ai Procuraturii Generale şi angajaţi ai fostei DSO a MAI (vezi imaginile din iunie 2010, BMW-ul cu nr. de înmatriculare RM P 020 este maşina de serviciu a lui Eugen Rusu, iar oamenii în maiouri negre sunt angajaţi ai MAI). Scopul descinderilor era intimidarea conducerii şi angajaţilor întreprinderii. Ofiţerii erau înarmaţi şi ţineau la vedere cătuşele, deşi descinderile nu erau oficializate prin careva acte procesuale şi nu întâmpinau nicio rezistenţă din partea colectivului întrepriderii. 
Întreprinderea şi-a achitat întotdeauna, conform graficului de achitare, plata pentru gazul consumat de la Anenii Noi Gaz, filiala Ialoveni Gaz. Profitând de poziţia de monopolist pe piaţă, furnizorul de gaz a intrat rapid în jocul raiderilor şi a încercat să îngenuncheze întreprinderea, prin provocarea artificială a datoriilor, respectiv urmărirea forţată a acestora, scopul fiind falimentarea intenţionată a întreprinderii. Ialoveni Gaz a încălcat schema tehnologică de consum şi achitare pentru gazul consumat prin deconectarea inopinată de la gaz, oprind procesul de producere, respectiv punând întreprinderea în situaţia de imposibilitate de achitare pentru gazul consumat anterior. Partener principal al lui Rusu în atacurile la întreprindere a devenit Nicolae Barbăscumpă, directorul SRL Ialoveni Gaz. La indicaţiile acestuia întreprinderea de câteva ori a fost ilegal debranşată de la conducta de gaz, fapt prin care întreprinderea a pierdut câteva contracte de export, cu parteneri din România, dar şi din Rusia, întreprinderea fiind contractată pentru a furniza cărămidă pentru construcţia complexului olimpic de la Soci. Subdiviziunea Moldova Gaz, Ialoveni Gaz n-a ezitat să intre în forţă la întreprindere cu ajutorul întreprinderii de pază Bercut, iar ulterior, cu scopul de a stopa activitatea întreprinderii să debranşeze de la conducta de gaz toate satele din apropiere. 
Şi mai stranie este situaţia legată de datoria întreprinderii faţă de Banca de Economii. Întreprinderea cu adevărat a contractat un credit de la BEM, pe care l-a investit integral în modernizarea procesului de producere şi procurarea utilajului nou. Creditul întreprinderii însă, spre deosebire de altele acordate de BEM, este unul performant, întreprinderea achitându-şi la timp toate ratele. Paradoxal, unele persoane din cadrul fostei administraţii BEM, printre care şeful Secţiei Juridice Mihai Bejenari şi şeful Secţiei Creditare Alexandr Mişov au făcut şi ei parteneriat cu raiderii de la Procuratura Generală şi Moldova Gaz şi au început să atace şi ei întreprinderea care achita disciplinar creditul. Este nu doar alogic, dar şi ilegal să ataci o întreprindere debitoare exemplară. Oare scopul raiderilor de la BEM nu a fost cumva transformarea intenţionată a creditului performant, în unul neperformant?! Simptomatic, şi Mişov, şi Bejenari au ajuns învinuiţi în cadrul dosarului jafului secolului de la BEM, instrumentat de CNA şi Procuratură.
De notat că fostul şef al Secţiei Creditare de la Banca de Economii Alexandr Mişov este cumnatul lui Alexandr Gusev, preşedintele Moldova Gaz, care împreună cu ex-preşedintele BEM Grigore Gacichevici, directorul Chişinău Gaz Constantin Cuiumju şi vicepreşedintele Consiliului de Administrare al Moldova Gaz Evgheni Cramarenko, fiind asistaţi de persoane din cadrul Guvernului de la Chişinău au fost autorii atacului din 2008 la InvestPrivatBank, soldat cu falimentarea şi lichidarea băncii.
După o schemă similară, în baza datoriilor create artificial, raiderii de la BEM şi Moldova Gaz (Ialoveni Gaz) în mai 2011 depun o cerere de insolvabilitate la Curtea de Apel Economică Bender. Administrator al procesului de insolvabilitate a întreprinderii este numită Irina Silvestru, care printr-o coincidenţă stranie este soţia angajatului de la Fisc Sergiu Silvestru şi fina de cununie a şefului Fiscului Ion Prisăcaru. 
Din martie 2012 aceasta este schimbată de Ion Cucereavîi. Este de remarcat că anume din această dată se demască oficial în interesul cui acţionează raiderii, or Cucereavîi reprezintă oficial nu doar interesele creditorilor artificiali ai întreprinderii, dar şi ale SA MACON, un alt mare producător de cărămidă, concurent direct al SA Anchir, căreia îi aparţine Fabrica de Cărămidă din Chirca, Anenii Noi. Întreprinderea din Chişinău, condusă de Valeriu Stratan este primul interesat de lichidarea Fabricii din Anenii Noi, respectiv a principalului concurent de pe piaţă şi mai ales de a pune mâna pe cariera întreprinderii. Imediat după ce ajunge administrator provizoriu al fabricii, Cucereavîi începe la comanda raiderilor vandalizarea acesteia, de pe teritoriul întreprinderii dispărând 25 unităţi de tehnică, unele din ele fiind grevate de gaj conform contractului de credit de la BEM. În urma activităţii lui Cucereavîi, întreprinderii i-a fost creat un prejudiciu de 21 milioane de lei. Acesta a ajuns a fi vizat de mai multe dosare penale instrumentate de Procuratura din Anenii Noi, dosarele fiind însă muşamalizate şi rămânând suspendate până în prezent. Prejudiciul provocat de raideri, prin furturi şi debranşarea de la conducta de gaz a întreprinderii de către Ialoveni Gaz, doar pentru perioada de până în 2014 este estimată la 285 milioane de lei!
Trimişi la pământ de loviturile raiderilor, angajaţii întreprinderii n-au cedat. Aceştia au început să protesteze pe teritoriul întreprinderii, dar şi în faţa Procuraturii Generale, unde era vârful de lance al raiderilor. La plângerea întreprinderii, pe 30 aprilie 2013 Consiliul Superior al Procurorilor începe procedura disciplinară împotriva lui Rusu (vezi copia Horărârii) şi într-un final procurorul general adjunct este eliberat din funcţie. Însă, demiterea lui Rusu n-a însemnat şi stoparea atacurilor din partea Procuraturii Generale, or în cadrul PG a rămas să activeze mâna dreaptă a lui Rusu, Mihai Uglea (în imagini), care continuă atacurile la întreprindere, fiind coordonat din umbră de raideri şi în continuare de Rusu, care PARADOXAL, după ce a fost demis din funcţie profesează la Institutul Naţional de Justiţie şi învaţă judecătorii şi viitorii judecători moldoveni (ATENŢIE!) cursul de ANTICORUPŢIE!!! 
După înlăturarea tâlharilor de la conducerea Băncii de Economii, Adunarea generală a creditorilor întreprinderii a decis schimbarea din funcţie pentru prejudiciile aduse întreprinderii a administratorului Ion Cucereavîi, vizat de mai multe dosare penale şi a preşedintelui consiliului creditorilor Nicolae Barbăscumpă. Astfel, întreprinderii perfect funcţionale urma să i se permită să-şi reia activitatea pentru a-şi stinge datoriile faţă de creditori, acumulate prin stoparea activităţii întreprinderii prin debranşarea de la conducta de gaz de către Ialoveni Gaz.
La 4 mai 2015 Adunarea generală a creditorilor întreprinderii a decis printre altele aprobarea unui grafic de stingere eşalonată a creanţelor faţă de creditori, dar şi intervenirea în faţa instituţiilor pentru atragerea la răspundere a persoanelor care prin acţiunile lor au atacat întreprinderea (pct.3-5 ale hotărârii Adunării)
N-a fost însă să fie. După lichidarea Curţii de Apel Economice din Bender, dosarul de insolvabilitate al întreprinderii a fost transferat la Curtea de Apel Chişinău şi a fost repartizat, cică „aleatoriu”, vestitului magistrat Nina Cernat. Inexplicabil, sau poate prea explicabil, la data de 8 iulie 2015, deşi reprezentanţii întreprinderii au depus mai multe cereri de recuzare a judecătorului, rămase fără examinare de Curtea de Apel, judecătorul Nina Cernat emite o încheiere prin care „respinge aprobarea” tocmai a pct.3-5 ale hotărârii Adunării creditorilor din 4 mai (vezi imaginea reprezentativă). Oare de ce este îngrijorată Nina Cernat de graficul de stingere eşalonată a datoriilor întreprinderii şi atragerea la răspundere a raiderilor? De ce vrea cu orice preţ, ca şi raiderii, lichidarea întreprinderii? Din ce bani, imediat după emiterea încheierii a plecat la odihnă, într-o destinaţie exotică, de lux? Oare să fie adevărată informaţia despre acei 20 de mii de euro cu care ar fi fost răsplătită magistrata de către raideri pentru emiterea acelei încheieri?! Ce treabă are cu atacul raider la întreprindere vestitul interlop, fost deputat Valeriu Guma? Cum se falsifică actele din dosarele de la Curtea Supremă de Justiţie (vezi imaginea)? Vom răspunde împreună la toate aceste întrebări şi vom elucida astfel schema conform căreia ACEIAŞI RAIDERI au şters de pe faţa pământului circa 500 de întreprinderi moldoveneşti! Foarte CURÂND, în Partea II…
Până una, alta vedeţi detalii şi aici:
Va urma
Veaceslav Balacci 